Oamenii pot avea neuroni a căror sarcină principală este procesarea cântatului. Anterior, cercetătorii au descoperit o serie de neuroni care sunt selectivi pentru vorbire și muzică, sugerându-se faptul că în creierul nostru există celule specifice, care gestionează diferite tipuri de sunete pe care le auzim.
Sam Norman-Haignere și colegii acestuia din cadrul Universității din Rochester, New York, au înregistrat activitatea electrică cerebrală pentru 15 persoane în timp ce acestea ascultau 165 de sunete diferite. Acestea au inclus muzică, vorbire, strigăte de animale și trasul apei la toaletă.
Participanții aveau deja o serie de electrozi implantați în cap, deoarece aceștia se aflau în spital pentru un tratament împotriva epilepsiei, ceea ce le-a permis cercetătorilor să obțină date mai precise în comparație cu scanările prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).
Cu ajutorul acestor înregistrări, cercetătorii au descoperit o populație de neuroni care păreau să răspundă aproape exclusiv la cântat. Totuși, aceștia au produs și un răspuns foarte mic la vorbire și muzică instrumentală.
„Această lucrare sugerează faptul că există o distincție în creier între muzica instrumentală și cântat. Totuși, cercetătorii nu au testat dacă neuronii au răspuns și la muzica rap”, a declarat Norman-Haignere,
Cercetătorii au suprapus aceste rezultate cu date fMRI provenite de la alte 30 de persoane care au ascultat aceleași sunete, astfel încât aceștia să poată mapa neuronii într-o anumită regiune a creierului. Neuronii care reacționau la cântat erau localizați aproximativ între zonele responsabile de procesarea selectivă a muzicii și vorbirii din cortexul auditiv.
Cercetătorii nu pot determina motivul pentru care acești neuroni există. „Aceștia ar putea avea un rol evolutiv. Majoritatea oamenilor sunt de părere că evoluția muzicii a fost puternic influențată de către cântat. Totuși, este posibil ca totul să fie determinat de expunere. Oamenii petrec foarte mult timp ascultând muzică”, a declarat Norman-Haignere. Echipa este încrezătoare că acești neuroni nu sunt conduși de pregătirea muzicală și că este probabil ca ei să fie prezenți în creierul tuturor persoanelor.
„Capacitatea de a distinge proprietățile muzicale ale sunetelor este fundamental pentru supraviețuire. Este logic ca această capacitate de dispoziție să fie conectată la cortexul nostru auditiv. De asemenea, existența acestor neuroni ar putea explica de ce interpretarea unui cântec îndrăgit de o persoană cu demență poate conduce la răspunsuri, chiar dacă procesul neurodegenerativ a limitat funcționalitatea anumitor zone ale creierului. Împreună cu alte rezultate de neuroimagistică ale memoriei muzicale, acest rezultat poate ajuta la explicarea motivului pentru care fredonarea unor cântece poate ajuta pacienții cu demență”, a declarat Jörg Fachner din cadrul Universității Anglia Ruskin din Cambridge, Marea Britanie.
