Conform unei analize a 17 studii, s-ar putea să nu existe o legătură între nivelul serotoninei și depresie. Acest lucru ridică întrebări despre medicamentele antidepresive care se concentrează pe această moleculă, identificată în analiza semnalelor creierului, spun autorii analizei. Totuși, nu toți experții sunt convinși de aceste constatări.
Ipoteza serotoninei, care datează din anii 1960, susține că un dezechilibru chimic în creier, inclusiv niveluri scăzute de serotonină, cunoscută și sub numele de 5-hidroxitriptamina sau 5-HT, conduce la depresie. Acum credem că diverși factori biologici, psihologici și de mediu joacă un rol important, dar cele mai populare antidepresive, cunoscute sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cresc disponibilitatea serotoninei în creier.
În prezent, Joanna Moncrieff și colegii săi din cadrul Colegiului Universitar din Londra au făcut o „analiză de tip umbrelă” a 17 recenzii și studii sistematice, care au inclus împreună sute de mii de oameni cu și fără depresie.
Este dificil să se măsoare direct, în timp real, nivelurile de serotonină din creier, astfel că cele 17 studii au analizat situațiile de depresie și semnele de serotonină, cum ar fi moleculele din lichidul cerebral în care serotonina se descompune; nivelurile receptorilor de serotonină și cât de activi sunt aceștia; sau dacă există mai multe gene pentru transportorii serotoninei – care elimină serotonina.
Echipa lui Moncrieff a descoperit că nu există dovezi ale faptului că activitatea sau cantitățile scăzute de serotonină cauzează depresie.
„Implicația lucrării noastre este că nu știm ce rezolvă de fapt antidepresivele [SSRI]. O posibilitate este că administrarea acestor medicamente lucrează printr-un efect placebo”, a declarat Moncrieff. Cu toate acestea, Johan Lundberg din cadrul Institutului Karolinska din Suedia spune că o limitare a analizei este că în cadrul acesteia nu s-a făcut distincția între persoanele care sufereau de depresie în curs și cele care au episoade de depresie, a căror stare la momentul în care au fost evaluate ar putea afecta funcționarea sistemele lor serotoninice. „Este esențial să analizăm separat datele din studiile care examinează aceiași pacienți, atunci când sunt bolnavi și în remisie, pentru a avea condiții optime pentru a examina ipoteza”, spune el.
Moncrieff spune că revizuirea a fost dependentă de studiile care au fost deja făcute, niciunul dintre acestea nu a evidențiat vreo diferență între persoanele care se confruntau cu simptome de depresie sau care aveau un istoric al acesteia.
„Trebuie să recunoaștem că 5-HT reprezintă probabil doar un factor care contribuie la depresie”, spune Paul Albert din cadrul Universității Ottawa din Canada. „Având în vedere efectul placebo mare în tratamentul depresiei, este probabil ca utilizarea altor sisteme, inclusiv a dopaminei, care este implicată în efectul placebo, să fie mai mare decât cea a 5-HT.”
„Antidepresivele sunt un tratament eficient, recomandat de NICE pentru depresie, care poate fi prescris și pentru o serie de afecțiuni fizice și mintale”, a declarat un purtător de cuvânt al Colegiului Regal de Psihiatri pentru Science Media Center din Marea Britanie, referindu-se la ghidurile de tratament din cadrul Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din Anglia. „Antidepresivele vor varia ca eficacitate pentru diferite persoane, iar motivele pentru aceasta sunt complexe. Nu recomandăm nimănui să înceteze să-și ia antidepresive pe baza acestei analize și încurajăm pe oricine are îngrijorări cu privire la medicamentele lor să-și contacteze medicul de familie”
