Termenul „dureri de creștere” este adesea folosit pentru a se referi la durerile inflamatorii experimentate de copii. Conform unei analize realizate în anul 2007, aceasta este cea mai frecventă cauză a durerii osoase sau musculare întâlnite în cazul adolescenților. Unele studii estimează că durerile de creștere afectează mai mult de o treime dintre copii.
Cu toate acestea, nu există o definiție clară a durerilor de creștere și nici nu se cunosc cauzele afecțiunii. De fapt, este posibil ca acestea să nu aibă deloc legătură cu procesul de creștere. În urma unei analize recente a studiilor despre durerile de creștere se arată că marea majoritate a lucrărilor, mai exact 93% dintre acestea, nu menționează modul în care simptomele durerii osoase sau musculare sunt legate de creștere.
„Copiilor și adolescenților li se spune că au dureri de creștere. Totuși, pe baza constatărilor noastre, aceste afirmații sunt inexacte. Majorității copiilor diagnosticați cu dureri de creștere li se spune că aceasta se va atenua odată cu vârsta și li se recomandă consumul ibuprofen sau acetaminofen pentru a gestiona disconfortul, dacă este necesar. Dacă un profesionist din domeniul sănătății dă un diagnostic, acesta trebuie să se bazeze pe dovezi solide. Ei trebuie să fie siguri de cauza durerii”, a declarat Mary O’Keeffe din cadrul Institutului pentru Sănătate Musculoscheletală a Universității din Sydney, Australia.
Ea era îngrijorată de faptul că acest diagnostic general nu are nicio semnificație sau, mai rău, că acesta ar putea determina medicii să treacă cu vederea alte afecțiuni care justifică investigații suplimentare. Pentru a afla mai multe informații în acest sens, ea și colegii ei au analizat cercetările medicale și au identificat 147 de studii care au menționat durerile de creștere experimentate de adolescenți. După aceea, cercetătorii au comparat modul în care fiecare studiu a definit durerile de creștere pe baza a opt caracteristici ale durerii: tipul, locația, durata, momentul, severitatea, vârsta la care afecțiunea a apărut, relația cu activitatea și examinările fizice.
Aceștia au găsit contradicții în mai multe domenii. De exemplu, în 14% dintre studii s-a susținut faptul că durerile de creștere sunt persistente, în timp ce în 5% s-a declarat în mod specific că nu sunt. În doar șapte studii s-a afirmat că afecțiunea este sau ar putea fi cauzată de creștere, într-unul s-a menționat că durerea apare, în principal, la sfârșitul perioadelor de creștere, pe măsură ce creșterea încetinește și în două s-a declarat în mod explicit că aceste dureri nu au nimic de-a face cu procesul de creștere.
Totuși, majoritatea studiilor au ajuns la un consens privind localizarea durerii: în 50% dintre studii s-a concluzionat faptul că durerile de creștere afectează, în primul rând, picioarele. În alte studii au fost identificate brațele, spatele, zona inghinală sau umerii ca locații principale ale durerii.
„Aceste multe contradicții fac diagnosticul lipsit de sens. Dacă aș fi medic, aș înceta să mai folosesc termenul, deoarece, în prezent, el nu pare să servească unui scop. Cred că avem nevoie de mai multe cercetări și de o mai bună înțelegere a durerii experimentate de copii și adolescenți”, a declarat O’Keeffe.
