Cea mai rară specie de foci din lume a suferit prima scădere a populației cu milenii în urmă. Cercetătorii suspectează că acest fenomen a avut loc din cauza ascensiunii civilizațiilor umane antice.
Focile călugăr mediteraneene (Monachus monachus) sunt o specie aflată pe cale de dispariție. Deși acestea erau răspândite în trecut în Marea Mediterană, Marea Neagră și pe coastele mai calde ale Atlanticului de Nord, în prezent au rămas doar câteva sute de animale în populații disjunse. În cadrul cercetărilor anterioare s-a arătat faptul că aceste populații fragmentate au o variație genetică scăzută, lăsându-le susceptibile la boli și alte amenințări.
Cu toate acestea, modul în care focile au ajuns la acest grad de vulnerabilitate a fost neclar.
Jordi Salmona și colegii săi din cadrul Universității Paul Sabatier din Franța au încercat să răspundă la această dilemă prin studierea geneticii animalelor. Echipa a colectat ADN din probe de piele, păr, fecale și oase provenite de la 383 de foci călugăr, atât din populațiile actuale, cât și din populațiile dispărute. După ce au analizat ADN-ul, aceștia au folosit modele pentru a deduce momentul scăderilor din trecut ale populației și a diversității genetice.
În mod surprinzător, echipa nu a văzut semne de scădere a populației în timpul perturbărilor climatice majore din urmă cu 20.000 de ani, care au provocat scăderea nivelului Mării Mediteraneene cu peste 120 de metri. De asemenea, aceștia nu au observat un impact mare al decesului în masă a focilor din zona Cabo Blanco, aflată pe coasta de nord-vest a Africii și care a avut loc în anii 1990, asupra diversității genetice. Mai mult de două treimi din populația inițială de 350 de foci a murit la Cabo Blanco, singurul loc din lume în care animalele încă formează o adevărată colonie.
În schimb, multe populații de foci călugăr s-au micșorat la o zecime din dimensiunea lor originală sau mai puțin între anii 800 î.Hr. și 600 d.Hr., adică într-o perioadă în care a avut loc apariția civilizațiilor umane și a navigației pe scară largă în bazinul Mediteranei. Cercetătorii bănuiesc că vânarea animalelor pentru procurarea de carne și ulei ar fi putut fi responsabilă pentru scăderea biodiversității genetice a speciei. Echipa subliniază faptul că exploatarea pe scară largă a animalelor sălbatice de către oamenii din Imperiul Roman, despre care se știe deja că a precipitat disparițiile localizate ale altor specii, ar putea fi responsabilă de diminuarea populației de foci călugăr.
Emily Humble din cadrul Universității din Edinburgh, Marea Britanie, care nu a fost implicată în cercetare, a declarat faptul că teoria declinului antic a focilor călugăr este destul de diferită de alte pinipede, ale căror profiluri genetice actuale „pot fi explicate, în mare măsură, de exploatarea comercială, care a avut loc într-o perioadă de timp relativ restrânsă, mai exact în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, și ale căror populații au revenit de atunci.”
Cercetătorii sunt de părere că ocrotirea focilor călugăr rămase poate necesita încrucișarea populațiilor fragmentate, care au devenit omogene din punct de vedere genetic.
