Acasă Sănătate CAUZA DECESULUI PACIENTULUI CĂRUIA I-A FOST TRANSPLANTATĂ O INIMĂ DE PORC

CAUZA DECESULUI PACIENTULUI CĂRUIA I-A FOST TRANSPLANTATĂ O INIMĂ DE PORC

114
0
(c) University of Maryland School of Medicine

Este posibil ca un virus de porc să fi contribuit la decesul primei persoane care a primit un transplant de inimă de la animal.

David Bennett, care avea vârsta de 57 de ani, a murit la două luni după o operație de transplant. Bennett, care avea insuficiență cardiacă severă, a fost considerat prea bolnav pentru a primi o inimă umană și a primit, în schimb, o inimă de porc. Cercetătorii au efectuat 10 modificări genetice pe porcul donator pentru a preveni respingerea organului. Aceștia au eliminat 4 gene de porc și au adăugat 6 gene umane.

Deși Bennett părea să se recupereze bine, medicii din spatele transplantului au dezvăluit faptul că au încercat să trateze o infecție cu citomegalovirus de porc în săptămânile dinaintea morții sale.

Bartley Griffith din cadrul Universității din Maryland, care a fost și chirurgul responsabil de transplant, a anunțat prezența citomegalovirusului într-o discuție cu reprezentanții Societății Americane de Transplant în data de 20 aprilie.

În revista MIT Technology Review se raportează că Griffith a declarat faptul că infecția virală, și nu sistemul imunitar al lui Bennett care ar fi putut respinge organul, ar fi putut fi motivul pentru care inima de porc a eșuat. „Nu există dovezi că virusul a provocat o infecție sau a infectat țesuturi sau organe dincolo de inimă”, a declarat un purtător de cuvânt al Universității din Maryland.

Citomegalovirusurile sunt legate de virusurile herpetice care provoacă herpes labial și zona zoster. Odată ce animalele sunt infectate, ADN-ul viral rămâne în interiorul unor celule. Deși sistemul lor imunitar ține, în mod normal, virusul sub control, dacă un animal este slăbit, virusul se poate reactiva și poate provoca alte infecții.

Bennett nu putea avea imunitate la citomegalovirusul porcin. În consecință, virusul s-ar fi putut reactiva și infecta inima transplantată. „Virusul nu infectează celulele umane”, a declarat Joachim Denner din cadrul Universității Libere din Berlin, Germania. De asemenea, Bennett a luat medicamente imunosupresoare, care ar fi putut împiedica răspunsul sistemului său imunitar.

Virusul a fost detectat pentru prima dată în sângele prelevat la 20 de zile după transplantul lui Bennett. Echipa a încercat diferite tratamente, inclusiv un medicament folosit pentru a trata infecțiile cu citomegalovirus uman, numit cidofovir, iar Bennett părea să se însănătoșească înainte de o deteriorare rapidă a stării sale. „Este posibil să se fi declanșat un răspuns inflamator cunoscut sub numele de furtună de citokine, care dăunează inimii, atunci când sistemul imunitar al lui Bennett a început să răspundă la virus,”, a declarat Griffith.

În anul 2020, Denner și colegii săi au descoperit faptul că babuinii nu trăiesc atât de mult dacă dezvoltă infecții cu citomegalovirus porcin după transplanturile de inimă de porc. „Cu toate acestea, nimeni nu poate spune cu siguranță în ce măsură virusul a contribuit la moartea lui Bennett. El era foarte, foarte bolnav”, a mărturisit Denner.

Porcii crescuți pentru a furniza organe sunt ținuți în unități curate speciale, astfel încât aceștia să nu intre în contact cu agenți patogeni. „Eșecul de a detecta virusul înainte de transplant se poate datora faptului că testele nu au fost suficient de sensibile”, a declarat Denner. El a dezvoltat teste sensibile pentru detectarea citomegalovirusului porcin, pe care laboratorul său le-a folosit în anul 2016 cu scopul de a detecta virusul în cazul porcilor crescuți pentru cercetare biomedicală. Aceste teste au întors rezultate pozitive chiar și pe probe care au fost catalogate negativ în cadrul unor teste efectuate în laboratoarele din SUA.

Deși detectarea infecțiilor latente, în care ADN-ul viral se află în câteva celule iar înmulțirea virusului nu are loc, este mai dificilă decât identificarea infecțiilor active, aceasta se poate face în două moduri. Primul este reprezentat de identificarea ADN-ului viral în probele de sânge sau de țesut. Al doilea este reprezentat de descoperirea unor anticorpi împotriva virusului. Deși laboratorul lui Denner folosește ambele metode, nu este clar ce teste au fost efectuate înainte de transplantul lui Bennett.

„Porcul donator sănătos folosit pentru xenotransplant a fost testat de mai multe ori. Acesta fost testat chiar înainte de expedierea în Maryland și chiar înainte de transplant, câteva zile mai târziu. Testarea a urmat protocoale care au fost acceptate de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA). Pe măsură ce planurile privind studiile clinice viitoare vor avansa, vor fi dezvoltate și validate tehnici de testare mai sofisticate pentru a se asigura faptul că acest virus nu rămâne nedetectat”, a detectat purtătorul de cuvânt din cadrul Universității din Maryland.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.