Acasă Planeta Pământ MAIMUȚELE ÎȘI POT SIMȚI PROPRIILE BĂTĂI ALE INIMII

MAIMUȚELE ÎȘI POT SIMȚI PROPRIILE BĂTĂI ALE INIMII

54
0
(c) Shutterstock/Blueton

Macacii Rhesus par a fi la fel de sensibili la propriile bătăi ale inimii ca și bebelușii umani. Această descoperire sugerează faptul că maimuțele au un anumit nivel de conștientizare a propriilor sisteme corporale.

„Descoperirile ar putea ajuta la o mai bună înțelegere științifică a anumitor afecțiuni neurologice și mentale întâlnite în cazul oamenilor”, a declarat Eliza Bliss-Moreau din cadrul Universității din California, Davis.

Simțirea propriilor bătăi ale inimii este una dintre componentele interocepției, care este capacitatea de a detecta starea internă a corpului.

În cadrul studiilor anterioare s-a sugerat faptul că variațiile individuale ale sensibilității oamenilor la semnalele interne și modul în care acestea sunt interpretate la nivelul creierului ar putea fi legate atât de emoții, precum și de anumite condiții mentale și neurologice.

„Deși macacii Rhesus (Macaca mulatta) prezintă anumite structuri la nivelul creierului și al sistemului nervos, care sugerează faptul că sunt capabili de interocepție, acest lucru nu a fost testat experimental anterior”, a declarat Bliss-Moreau.

Ea și echipa acesteia au creat o modalitate de a testa ipoteza după ce au citit un studiu în cadrul căruia au fost descoperite o serie de dovezi cu privire la faptul că bebelușii umani sunt sensibili la semnalele interoceptive.

Cercetătorii au monitorizat bătăile inimii a patru macaci rhesus adulți născuți în captivitate în timp ce aceștia urmăreau videoclipuri cu un „blob” care sărea cu o frecvență care era fie mai mare, fie mai mică sau egală cu bătăile inimii fiecărei maimuțe. Echipa a repetat testele până când fiecare maimuță a finalizat în mod voluntar 100 de încercări în schimbul unor înghițituri de suc de fructe.

Cercetătorii au descoperit cu ajutorul tehnologiei de urmărire a ochilor faptul că maimuțele au urmărit imaginile pentru o perioadă mai mare de timp atunci când săriturile nu erau sincronizate cu bătăile inimii lor. Acest lucru sugerează faptul că mișcarea respectivă li s-a părut surprinzătoare”, a declarat Bliss-Moreau. În medie, maimuțele s-au uitat la videoclipuri pentru o perioadă de două ori mai mare atunci când săritura era mai rapidă decât bătăile inimii lor și de aproximativ 1,5 mai mare atunci când săritura era mai lentă.

„În mod similar cu oamenii, au existat diferențe individuale. Toate animalele au avut propriile modele foarte consistente, iar amploarea tiparelor a fost în concordanță cu ceea ce a fost observat și în cazul bebelușilor umani. Aceste descoperiri sunt destul de interesante”, a adăugat Bliss-Moreau.

În cadrul cercetărilor s-a sugerat faptul că răspunsurile oamenilor la semnalele interoceptive pot avea un rol atât în cazul afecțiunilor care afectează sănătate mintală, precum anxietatea, depresia și atacurile de panică, precum și în cazul afecțiunilor neurodegenerative (de exemplu, boala Alzheimer). De asemenea, astfel de răspunsuri pot avea un rol importat în cazul persoanelor cu autism. Bliss-Moreau este de părere că macacii rhesus ar putea servi drept modele utile pentru cercetări ulterioare asupra acestor afecțiuni sau forme de dezvoltare.

„Descoperirile ajută la înțelegerea capacității de conștientizare de sine a macacilor rhesus”, a declarat Joey Charbonneau, un alt membru al echipei din cadrul Universității din California, Davis.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.