Acasă Planeta Pământ IDENTIFICAREA UNOR SCURGERI DE METAN CU AJUTORUL SATELIȚILOR

IDENTIFICAREA UNOR SCURGERI DE METAN CU AJUTORUL SATELIȚILOR

56
0
(c) ESA/ATG medialab

Din luna noiembrie 2017, sateliții au descoperit aproape 800 de scurgeri de metan care proveneau din doar patru țări. Folosind o nouă abordare pentru a identifica sursele gazului cu puternic efect de seră, cercetătorii din spatele lucrării au descoperit faptul că mai mult de două treimi din scurgerile identificate sunt recurente, sugerându-se că acestea ar putea fi remediate printr-o întreținere îmbunătățită a infrastructurii de combustibili fosili, astfel încât scurgerile să poată fi limitate.

Metanul este responsabil de 16% din emisiile de gaze cu efect de seră. Totuși, acesta are o putere de încălzire de până la 80 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. De obicei, scurgerile apar din cauza infrastructurii de combustibili fosili, precum platformele petroliere, puțurile de gaz și conductele, iar stoparea acestora ar putea ajuta la diminuarea schimbărilor climatice. În cadrul summit-ului COP26, 105 țări s-au angajat în reducerea emisiilor de metan cu 30% până în anul 2030. Găsirea unor modalități mai bune de monitorizare a nivelurilor globale de metan va fi cheia pentru atingerea acestui obiectiv.

Pentru a identifica unele dintre sursele de scurgere de metan, Thibaud Ehret și colegii acestuia din cadrul ENS Paris-Saclay din Franța au folosit satelitul Landsat 8 ai companiei NASA și satelitul Sentinel-2 ai Agenției Spațiale Europene pentru a căuta scurgeri majore de metan în șapte țări, între lunile noiembrie 2017 și iunie 2021. Dintre cele 793 de scurgeri pe care le-au detectat folosind radiații în infraroșu, 786 au venit din Algeria, Turkmenistan, SUA și Uzbekistan.

„Problema detectării metanului este aceea că obținerea unei rezoluții temporale și spațiale bune este dificilă. Cu alte cuvinte, aeronavele pot observa zone mult mai mici decât sateliții, dar nu pot observa întreaga planetă la fiecare câteva zile. Sateliții pot observa o zonă mult mai mare decât aeronavele și pentru mult mai mult timp. Totuși, în acest caz, identificarea zonelor din care provin scurgerile și descoperirea scurgerilor mai mici este mai dificilă. Acesta este primul studiu care folosește capacitatea celor doi sateliți pentru a scana emisiile produse în zone vaste ale planetei”, a declarat Daniel Varon din cadrul Universității Harvard, care nu a fost implicat în studiu.

Cercetătorii au descoperit faptul că 68% dintre scurgerile pe care le-au înregistrat au fost recurente, ceea ce înseamnă că acestea ar putea fi evitate cu ajutorul unei întrețineri mai bune a instalațiilor. De asemenea, ei au descoperit faptul că în Algeria a existat cel mai mare număr de scurgeri de metan (376). SUA a avut al treilea cel mai mare număr de scurgeri (58).

Varon este de părere că acest lucru indică deficiențele tehnologiei. „În urma experimentelor, am descoperit faptul că Sentinel-2 oferă date mult mai fiabile despre metan atunci când sunt vizionate scene luminoase și uniforme, precum deșerturi. Acest lucru face identificarea scurgerilor în locuri precum Algeria mai ușoară decât în ​​SUA”, a declarat acesta.

„Toată lumea este încântată de utilizarea sateliților, deoarece nu este nevoie de permisiunea Rusiei sau Chinei pentru a estima emisiile de metan. Totuși, tehnologia are încă o mulțime de limitări, precum incapacitatea de a observa scurgeri mai mici și condiții meteorologice favorabile (cer senin)”, a declarat Arvind Ravikumar din cadrul Universității Texas din Austin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.