Acasă Cultură VALUTA PRIMILOR EUROPENI

VALUTA PRIMILOR EUROPENI

71
0
Resturi metalice de pe un câmp de luptă din epoca bronzului, în nordul Germaniei. (c) Volker Minkus/Thomas Terberger

Este posibil ca prima valută paneuropeană să fi existat în urmă cu peste 2.800 de ani, în Epoca Bronzului. La acea vreme nu existau încă monede sau bănci centrale, dar oamenii din Europa foloseau fragmente de bronz, majoritatea având o greutate standard, fie un multiplu al acesteia.

„De fapt, vă puteți gândi la o uniune monetară în Europa, dar fără instituții publice”, a declarat Nicola Ialongo din cadrul Universității din Göttingen, Germania.

Bronzul este un aliaj de cupru și alte metale, de obicei staniu, care a fost utilizat pe scară largă în Europa, încă din perioada 2300-800 î.Hr. – de aici și termenul de Epoca Bronzului. Pentru ca mai mulți oameni să aibă acces la aceste materiale, au fost necesare schimburi comerciale.

„Cuprul nu este foarte comun”, a declarat Ialongo. Acesta a fost extras din mai multe locuri, inclusiv din Alpii Orientali. De asemenea, un nou studiu arată că bronzul a fost topit în estul Serbiei din prezent, între anii 2000-1500 î.Hr., cu peste 500 de ani mai devreme decât s-a crezut inițial.

Staniul este chiar mai dificil de găsit: Ialongo îl descrie ca fiind „incredibil de rar”. „Acesta a fost extras din zona orașului Cornwall din prezent, în sud-vestul Angliei. De asemenea, au existat situri și în Europa de Est și Turcia. Este foarte dificil de obținut accesul la exploatarea staniului și totuși se găsea oriunde”, a declarat Ialongo.

„Acest comerț la nivel continental a reprezentat situația ideală pentru apariția unei unități monetare”, a declarat acesta. Acest lucru a fost posibil prin răspândirea tehnologiei de cântărire, cum ar fi balanța, care a fost inventată în jurul anului 3000 î.Hr. în regiunea dintre Mesopotamia și Egipt și apoi s-a răspândit în întreaga Europă. Greutățile erau adesea realizate din piatră, iar brațul balanței din os sau coarne de cerb. Cu ajutorul tehnologiei de cântărire, oamenii puteau determina valoarea unei mărfi într-un mod mai obiectiv.

Ialongo și colegul său, Giancarlo Lago, din cadrul Universității Sapienza din Roma, Italia, au studiat peste 3.000 de fragmente de bronz provenite din siturile care datează din epoca bronzului și care sunt răspândite în întreaga Europă. Fragmentele au fost rupte din obiecte mai mari, precum capetele de topor.

Dacă fragmentele ar fi fost utilizate ca valută, acestea ar fi trebuit sa fie standardizate. Deși nu arată asemănător între ele, precum monedele moderne, acestea ar fi trebuit să aibă o masă asemănătoare. Ar fi trebuit să existe o un fragment de material, cu cea mai mică masă de pe piață, care ar fi fost echivalentul unui singur penny sau cent din prezent. Fragmentele mai mari ar fi trebuit să fie multipli ai acestei mase.

Ialongo și Lago au descoperit că fragmentele se conformau unei astfel de reguli. Cele mai mici dintre acestea cântăreau aproximativ 9,8 grame, iar cele mai mari erau multipli ai acestuia. S-a descoperit faptul că fragmentele se potrivesc cu greutățile balanței, unde cele mai mici cântăreau de obicei 9,6 grame.

„Am găsit acest lucru foarte convingător. Deși standardizarea în sine nu este o dovadă a faptului că fragmentele au fost folosite ca valută, faptul că acestea au devint mai numeroase de-a lungul timpului susține această teorie”, a declarat Joanne Baron din cadrul Colegiului Bard Early din Newark, New Jersey.

Această valută europeană a apărut timpuriu,  în ciuda faptului că lipsea un guvern central iar majoritatea europenilor nu știau să scrie. „Întrebarea este dacă micile politici, care au existat la acea vreme, au avut un rol în standardizarea valutei”, a declarat Baroane. Economiștii presupun adesea că oamenii au inventat banii pentru a facilita comerțul cu obiecte de valori diferite, dar unii antropologii susțin faptul că originea banilor se află de fapt în taxele guvernamentale pe care le plăteau cetățenii și în stabilirea unui mijloc de plată standard.

Baron a studiat apariția banilor în vechea societate Maya și a concluzionat faptul că „ambele teorii sunt oarecum valabile”. Economiile în expansiune stimulează gospodăriile individuale să producă articole care sunt schimbate imediat. „Însă statul începe să perceapă taxe pentru acele mărfuri”, a declarat aceasta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.