Acasă Cultură MODUL DE EXTRAGERE A SĂRII DE MARE ÎN EPOCA DE PIATRĂ

MODUL DE EXTRAGERE A SĂRII DE MARE ÎN EPOCA DE PIATRĂ

200
0
(c) S.J. Sherlock

În urmă cu peste 5500 de ani, britanicii din epoca de piatră extrăgeau sarea din apa de mare folosind procese asemănătoare celor industriale. Această descoperire poate însemna faptul că oamenii din Marea Britanie produceau sare cu mii de ani mai devreme decât se credea anterior, adică înainte de epoca bronzului.

Este posibil ca această metodă de producere a sării să fi fost adusă de popoarele migratoare din Europa continentală.

„Această descoperire schimbă modul în care privim societatea neolitică”, a declarat Stephen Sherlock, un arheolog independent din orașul Redcar, Marea Britanie.

În Europa continentală există dovezi ale producției de sare prin încălzirea apei sărate încă din anul 6050 î.Hr., în perioada neolitică (ultima perioadă a epocii de piatră, înainte de inventarea bronzului). Cu toate acestea, în Marea Britanie, cele mai vechi dovezi ale acestui proces au fost descoperite în zona Brean Down din Somerset, unde oamenii din Epoca Bronzului produceau sare în jurul anului 1400 î.Hr.

Sherlock a efectuat excavări în cimitirul Street House, situat în apropiere de orașul Loftus din nord-estul Angliei. Situl a fost ocupat încă din neolitic, cu aproximativ 5700 de ani în urmă, apoi în epoca de bronz și în epoca fierului, și chiar și în secolul al VII-lea d.Hr., în perioada anglo-saxonă.

În urma unei analize geofizice a fost descoperită o structură îngropată, care era situată la aproximativ 200 de metri distanță de o casă neolitică. În consecință, Sherlock demarat efectuarea săpăturilor.

„Structura era acoperită de aproximativ un metru de lut”, a declarat Sherlock. Sub aceasta se afla un șanț îngust care conducea spre o groapă, care avea o dimensiune de 2,8 m x 2 m. Trei zone ale gropii fuseseră arse intens, în urma acestora descoperindu-se depozite de cărbune. Sherlock susține că aceste zone erau, cel mai probabil, vetre. Cercetătorii au datat cu radiocarbon o coajă de alun aflată în stratul de cărbune. Aceștia au ajuns la concluzia că această coajă datează din perioada 3766-3647 î.Hr.

În urma analizei zăcămintelor din epoca fierului din Marea Britanie au fost descoperite structuri similare. În general, acestea au fost clasificate ca structuri utilizate pentru extragerea sării din apa de mare. Apa marină era turnată în vase mari din ceramică. Acestea erau plasate pe o serie de pietre, deasupra unui foc. Căldura evapora apa, rămânând în vase doar cristalele de sare. Sherlock a descoperit și o serie de cioburi de ceramică de calitate slabă, o caracteristică a producției de sare.

„Am arătat aceste descoperiri unor experți în producția de sare. Aceștia au declarat faptul că se așteptau să vadă aceste structuri începând cu Epoca Fierului”, a declarat Sherlock.

„Este posibil ca sarea să fi fost cea mai valoroasă marfă din societate. Aceasta era greu de obținut și putea fi folosită, de exemplu, pentru aromatizarea sau conservarea alimentelor. Oamenii care controlau producția de sare erau situații financiare foarte bune”, a declarat Sherlock.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.