În prezent, planeta Marte prezintă o atmosferă subțire: volumul de gaze din atmosfera sa, în special dioxidul de carbon, este mai mic de 1%, comparativ cu cel al Pământului. Cu toate acestea, dovezile de pe suprafața lui Marte indică faptul că planeta a fost odată mult mai caldă, cu o umiditate mult mai ridicată decât în prezent. Acest lucru sugerează că atmosfera marțiană a fost mult mai densă în trecut, creând un puternic efect de seră care a captat lumina Soarelui.
Datorită numeroaselor misiuni efectuate pe Planeta Roșie, este cunoscut faptul că încă de la începul existenței sale, până în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani, Marte prezenta un câmp magnetic puternic, creat, în același mod ca și cel al Pământului, prin curenții de convecție ai metalelor topite în miezul planetei. Însă, spre deosebire de planeta Pământ, Marte s-a răcit suficient de mult pe plan intern pentru a opri acest mecanism, iar în acest fel, planeta ajungând să-și piardă câmpul magnetic global. Fără acest câmp magnetic, Marte a fost mai puțin protejată de vântul solar, un flux de particule încărcate electric, emise de către atmosfera superioară a Soarelui.
Vântul solar a îndepărtat cea mai mare parte a atmosferei marțiene, în doar câteva sute de milioane de ani, la scurt timp după ce planeta și-a pierdut câmpul magnetic. Acest proces a fost rapid, deoarece Soarele s-a rotit mult mai repede în acea perioadă, fapt ce a făcut ca vântul solar să fie mult mai energic. Pierderea unei mari părți din atmosfera sa în spațiu, a reprezentat o cauză majoră a tranziției planetei Marte de la un climat cald și umed, la cel rece și uscat din prezent.
În contrast, faptul că Pământul și-a păstrat câmpul magnetic, care deviază vântul solar și, prin urmare, menținerea atmosferei sale, a permis în cele din urmă dezvoltarea vieții pe Pământ.
