Microbii de mare adâncime pot supraviețui cu mai puțină energie decât se credea anterior că este necesar pentru orice ființă vie, schimbând definiția vieții așa cum o cunoaștem.
„Această descoperire extinde gama de medii pe care am putea să le considerăm plauzibile în căutarea vieții”, spune James Bradley, din cadrul Universității Regina Maria din Londra.
Bradley și colegii săi au analizat date din probe de sedimente, colectate de pe fundul mării, pentru a determina rata consumului de energie a microorganismelor care locuiesc acolo.
Folosind un model care a avut în vedere diverse aspecte ale habitatului, inclusiv viteza cu care se degradează carbonul organic, pentru disponibilitatea de oxigen și numărul de microorganisme prezente, Bradley și echipa sa au calculat rata de utilizare a energiei pentru o celulă microbiană.
Ei au descoperit că această valoare era de 100 de ori mai mică decât cea crezută anterior, ca fiind limita de supraviețuire. Câteva celule au supraviețuit cu mai puțin de un zeptowatt de putere, sau 10-21 watt.
Oamenii de știință au estimat anterior limita minimă de energie pentru viață, prin creșterea microorganismelor în laborator și, apoi, prin înfometarea lor, pentru a determina limita supraviețuirii.
Bradley spune că, în timp ce aceste experimente oferă perspective importante, acestea nu reprezintă pe deplin habitatele în care microorganismele locuiesc în lumea reală, inclusiv mediul unic de pe fundul mării.
Datorită ritmului lor extrem de scăzut de consum de energie, microbii, în principal bacteriile și arheele, pot supraviețui îngropați milioane de ani. „Acest lucru arată că ai nevoie de mai puțină energie pentru a menține viața pe perioade îndelungate de timp și asta crește posibilitatea locurilor pe care putem să le luăm în calcul, în căutarea vieții pe alte planete”, spune Bradley.
Poate a existat odată apă lichidă abundentă pe suprafața planetei Marte. Dacă la vremea respectivă a existat viață, atunci aceste noi descoperiri indică posibilitatea existenței unor resturi din viața, așteptând ca mediul să devină locuibil din nou, spune Bradley.
Bradley a declarat că: „Nu cred că înțelegem suficient de bine mecanismele prin care supraviețuiesc în această stare de energie incredibil de scăzută, timp de milioane de ani. Probabil că are ceva de-a face cu capacitatea lor de a-și reduce rata metabolică și de a intra într-un fel de stare asemănătoare cu cea a unui zombi”.
