Arheologii din Rusia au găsit o structură circulară, formată din oasele mamuților și altor creaturi, care au trăit cu 20.000 de ani în urmă.
Printre aceste rămășițe se găsesc ,,fosilele a aproximativ 60 de mamuți, precum și reni, cai, urși, lupi, vulpi polare”, au declarat cercetătorii studiului.
,,Această construcție este alcătuită din mii de oase, care provin de la cel puțin 60 de mamuți”, a declarat cercetătorul principal Alexander Pryor, lector de arheologie preistorică, în cadrul Universității Exeter din Anglia. ,,Toate părțile mamutului sunt reprezentate, de la oase foarte mari, cum ar fi craniile și oasele picioarelor, până la cele mai mici oase, precum vertebrele”, continuă el.
,,Pe lângă acestea, există alte 70 de ,,cercuri formate din oase”, care datează din epoca de gheață, în aproximativ 25 de situri arheologice din Ucraina și Rusia. Cel mai nou descoperit este și cel mai vechi înregistrat”, a spus Pryor. A fost descoperit de către cercetătorul Alexander Dudin, directorul Muzeului de Stat Kostenki din Voronezh, Rusia. Acesta a realizat lucrări de prospecțiune în anul 2015 la situl arheologic Kostenki 11, situat la aproximativ 560 de kilometri de Moscova.
Cercul măsoară aproximativ 11 metri în diametru. ,,Este dificil de imaginat cum au arătat toate aceste structuri făcute din oase, în timpul ultimei epoci de gheață”, a spus Pryor, „Kostenki 11 este o structură circulară formată din oase de mamut, îngrămădite unele peste altele. Câteva dintre aceste oase sunt unite, în articulație, indicând faptul că aveau carne pe ele, în momentul în care au fost adăugate în grămadă”, adaugă Pryor.
„Oasele folosite în construirea structurii au fost, probabil, colectate din reziduuri”, a declarat Pryor. Există dovezi care susțin faptul că, în perioada erei glaciare, oamenii vânau mamuți.
Cercul de la Kostenki 11 a fost construit în perioada ultimei ere glaciare, care a avut loc în urmă cu 75.000 ani, marcând evenimente meteorologice unice în nordul Europei, atingând maxime negative de temperatură.
În această perioadă, verile erau scurte și răcoroase, în timp ce iernile erau lungi și reci, atingând temperaturi scăzute, de până la -20°C. Temperaturile extreme i-au determinat pe oameni să se îndrepte spre sudul continentului, unde hrana și alte resurse erau abundente. ,,De asemenea, cei care au construit structura circulară formată din oase de animale au migrat spre sudul Europei, întrucât, în apropierea acestui loc a existat un râu, care le-ar fi putut furniza apă dulce”, a spus Pryor.
Acest grup de oameni nu a lăsat în urmă multe indicii despre modul în care a fost folosită structura circulară pe care au creat-o. Unii arheologi sugerează că a fost o locuință. Însă, Pryor și colegii săi sunt de părere că ,,aceste tipuri de construcții au fost folosite pentru ritualuri sau pentru depozitarea alimentelor”, considerând că fiecare mamut oferea o cantitate considerabilă de carne.
„Este puțin probabil ca aceasta să fi servit drept locuință, existând mai puține dovezi ale activității umane”, a spus Pryor. În plus, acest tip de construcție nu ar fi oferit siguranță. „Faptul că unele dintre aceste oase sunt încorporate în articulații, înseamnă că emanau miros de carne crudă, în momentul în care au fost folosite drept materiale de construcție”, a spus Pryor. „Mirosul acestora ar fi atras lupi, vulpi și alte prădătoare”, continuă Pryor.
O analiză a resturilor găsite în această zonă și în trei gropi aflate în apropierea acesteia a scos la iveală bucăți arse de cărbuni, precum și oase. Acestea indică faptul că, în ciuda temperaturilor scăzute, existau copaci în apropiere care puteau fi arși. În schimb, oamenii preistorici ardeau oase, care produc o flacără mai luminoasă, emanând mai puțină căldură, comparativ cu cea emanată de focul făcut din lemne”, a spus el.
Pe lângă acestea, analiza resturilor a scos la iveală 300 de jetoane minuscule de piatră și cremene, create în perioada în care oamenii antici au transformat pietre în instrumente ascuțite, pentru tăierea animalelor și răzuirea pieilor. De asemenea, s-au găsit peste 50 de semințe carbonizate, acestea fiind rămășițele plantelor locale.
,,Aceasta este povestea strămoșilor noștri, care au supraviețuit celui mai rece punct al ultimei epoci de gheață, folosind toate resursele și materialele de care dispuneau”, a spus Pryor. „Era un loc dificil de trăit, dar au reușit cu succes să evolueze”, adaugă el.
Sugestia lui Pryor și a colegilor săi, că structura realizată din oase a fost folosită pentru depozitare, iar gropile din jurul acestora aveau rolurile unor coșuri de gunoi ,,nu sunt dezvăluiri extraordinare, ci oferă informații utile asupra vieții oamenilor care au ocupat cândva situl”, a spus E. James Dixon, profesor emerit de antropologie, în cadrul Universității din New Mexico, care nu a fost implicat în studiu.
Ultima epocă de gheață este o „perioadă fascinantă în arheologia eurasiatică”, a spus Dixon, iar studiul „demonstrează clar faptul că oamenii moderni s-au adaptat destul de bine în perioada ultimei ere glaciare”.
Studiul a fost publicat online în data de 17 martie 2020, în revista Antiquity.
