„Febra cabinei” nu este un termen psihologic formal, însă descrie sentimentele de iritabilitate sau neliniște claustrofobă, pe care mulți dintre noi le experimentăm atunci când sunt blocați într-un spațiu închis, mai ales în ultimele luni de izolare.
Această frustrare îngrozitoare este destul de înțeleasă, deoarece izolarea poate împiedica ceea ce mulți psihologi consideră a fi cele trei nevoi psihologice de bază: „autonomia” (alegerea propriilor decizii), „competența” (sentimentul că ne atingem obiectivele, de exemplu, prin stăpânirea abilităților și a diferitelor situații, ceea ce este dificil atunci când nu poți ieși din casă) și „relaționarea” (sentimentul de legătură cu cei din jurul nostru).
Problemele potențial agravante sunt pierderea oportunității de realizare a exercițiilor fizice, aerul curat și lumina soarelui, care sunt surse necesare pentru bunăstarea noastră corporală și psihologică. Dacă te afli în izolare singur, singurătatea este un alt risc evident. Însă, pe de altă parte, timpul excesiv petrecut alături de colegii de apartament, partenerii, frații sau părinții, poate conduce la creșterea tensiunilor.
Din fericire, aceste surse de neliniște indică, de asemenea, modalități de a o reduce. Încercați să structurați fiecare zi, astfel încât să aveți unele sentimente de control, luați în considerare utilizarea timpului ca șansă de a învăța noi abilități și asigurați-vă că rămâneți în contact cu persoanele absente, prin intermediul telefonului sau apelurilor video. De asemenea, faceți exerciții fizice în mod regulat dacă puteți, și respectați intimitatea și spațiul celor cu care locuiți. În cele din urmă, dacă aveți luxul unei grădini sau al unui balcon, nu uitați să petreceți timpul la aerul proaspăt.
