Acasă Planeta Pământ CREVEȚII MANTIS

CREVEȚII MANTIS

270
0

Creveții Mantis pot avea o lungime de  aproximativ 10 cm, dar aceștia au anumite abilități speciale: sunt capabili să lovească foarte puternic cu membrele superioare, cu o viteză de 23 de metri pe secundă și să-și captureze rapid prada.

Cu toate acestea, în ciuda acestui impact extraordinar, vechile crustacee sunt capabile să arunce lovitură după lovitură, fără să sufere daune.

Oamenii de știință din cadrul Universității din California, Irvine, au descoperit că aceste crustacee prezintă un strat de acoperire de nanoparticule, unic, care absoarbe și disipează energia.

Cercetătorii susțin că această descoperire ar putea avea implicații semnificative pentru ingineria materialelor, în industria auto, aerospațială și în sport.

„Gândește-te că poți lovi cu pumnul un perete, de câteva mii de ori, cu o viteză foarte mare, și nu-ți rupi niciun os. Este destul de impresionant și ne-a făcut să ne gândim cum am putea explica acest lucru”, a declarat David Kisailus, cercetătorul principal al studiului.

Echipa de cercetători a utilizat un microscop electronic de transmisie (TEM) și un microscop de forță atomică (AFM), pentru a examina, la nivel nanometric, arhitectura și materialele, care compun stratul de suprafață al membrelor creveților Mantis. Au descoperit că nanoparticulele stratului sunt realizate din nanocristale organice întrețesute, obținute din proteine, polizaharide, dar și nanocristale cu fosfat de calciu anorganic. Nanocristalele anorganice sunt întrețesute la fel ca piesele Lego, cu mici diferențe de orientare, în zonele în care se unesc.

Imagine obținută cu ajutorul microscopului electronic de transmisie, a hidroxiapatitei, o nanoparticulă care este unul dintre materialelele care contribuie la duritatea și rezistența membrelor creveților Mantis © Laboratorul Kisailus / UCI

„TEM-ul de înaltă rezoluție ne-a ajutat să înțelegem aceste particule, cum sunt poziționate și cum reacționează sub diferite tipuri de stres. La tensiuni relativ scăzute, particulele se deformează aproape ca o bezea moale și revin la forma inițială atunci când tensiunea este diminuată”, a declarat prof. Kisailus.

„Particulele se rigidizează și se fisurează la interfețele nanocristaline. Când spargi ceva, deschizi noi suprafețe care disipează cantități semnificative de energie. Structura cristalină a materialului respectiv ar putea fi recreată de ingineri și folosită pentru a pentru a adăuga straturi de protecție îmbunătățite în orice industrie, de la mașini și aeronave, la căști de ciclism și veste de protecție”, spun cercetătorii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.