Roboții care urmăresc indicii sociale ar putea hrăni oamenii evaluând momentul în care aceștia sunt pregătiți pentru o nouă înghițitură. Acest lucru poate ușura viața unor oameni care nu se pot hrăni singuri, precum cei cu tetraplegie.
Oamenii care nu își pot controla picioarele sau brațele pot folosi brațe robotizate comerciale pentru putea mânca. Deși acestea folosesc intervale de timp stabilite între înghițituri sau declanșatoare manuale, sistemele pot fi incomode în medii sociale și pot întrerupe o conversație. În prezent, Jan Ondras și colegii acestuia din cadrul Universității Cornell din Ithaca, New York, au antrenat un algoritm pe bază de inteligență artificială pentru a capta indiciile sociale apărute în timpul meselor prin vizualizarea unor videoclipuri cu 30 de grupuri formate din trei persoane care iau masa împreună într-un cadru social.
Algoritmul a învățat să recunoască comportamentul pe care oamenii (atât persoana care ia o îmbucătură, cât și însoțitorii lor) l-au afișat imediat înainte de a mânca. În lucrare, cercetătorii descriu acest comportament ca fiind un „dans delicat al semnalizării multimodale”.
Modelul lor, denumit Social Nibbling Network (SoNNET), ar putea fi folosit pentru a spune unui braț robotic când să hrănească o persoană care este paralizată, evitând, în același timp, orice întrerupere a elementului social al mesei.
Pentru a pune modelul la încercare, echipa a recrutat 10 grupuri formate din trei meseni pentru o serie de teste cu un braț robot disponibil comercial, o persoană din fiecare grup fiind selectată pentru a-și constrânge brațele și a se lăsa hrănit de robot. Din cauza dificultăților practice și de sănătate ale adunării persoanelor cu probleme de mișcare pentru teste de grup în timpul lockdown-ului provocat de pandemia de covid-19, participanții au fost studenți fără dizabilități.
În cadrul experimentelor a fost folosită una dintre cele trei strategii pentru a iniția robotul să furnizeze o îmbucătură de mâncare: utilizarea unui interval de timp stabilit; hrănirea persoanei atunci când individul și-a deschis gura și a ținut-o deschisă ca semn; și SoNNET. Ulterior, participanții au evaluat SoNNET ca fiind cea mai bună opțiune în chestionare.
Brian Carlin din cadrul organizației de caritate Aspire din Marea Britanie pentru leziuni ale coloanei vertebrale a declarat faptul că paralizia are un efect devastator asupra oamenilor și că orice refacere a sentimentului de independență poate fi extrem de benefică.
„Libertatea și independența de a întreprinde o activitate zilnică normală este un sentiment foarte puternic”, a adăugat el.
Carlin a relatat că, deși tehnologia de recunoaștere a vocii la prețuri accesibile și asistenții inteligenți au avut un efect foarte pozitiv asupra persoanelor care sunt paralizate, tehnologiile scumpe cu beneficii mai avansate, precum exoscheletelele și roboții de hrănire, sunt în afara intervalului de preț pentru majoritatea oamenilor.
„Este ceva care, pentru cei care își permit, ar putea fi cu adevărat life changing. Aceste sisteme arată că inteligența artificială poate face lucruri destul de uimitoare pentru a sprijini o ființă umană care și-a pierdut funcționalitatea și îi poate reda independența, ceea ce este genial”, a declarat Carlin.
