Electrozii implantați la nivelul creierului pot oferi o ușurare considerabilă, timp de până la nouă ani, pentru mai puțin de jumătate dintre persoanele care suferă de depresie severă. Aceste concluzii au fost trase în urma unuia dintre cele mai lungi studii clinice de acest gen.
„Cercetătorii au îmbunătățit sănătatea a peste jumătate dintre cei mai bolnavi pacienți, ceea ce este destul de remarcabil”, a declarat Philip Mosley din cadrul Universității din Queensland, Australia, care nu a fost implicat în studiu.
Cei 25 de participanți la studiu au încercat, fără succes, antidepresive, psihoterapii și terapie electroconvulsivă pentru a trata depresia severă.
„Aceștia erau în punctul în care stăteau acasă și încercau să supraviețuiască. Ei nu au putut să lucreze, majoritatea nu au avut activități sociale și mulți au avut tentative de sinucidere sau eutanasie”, a declarat Isidoor Bergfeld, care a condus experimentul în cadrul Amsterdam UMC, un centru medical din Țările de Jos. Eutanasia este legală în Țările de Jos dacă aceasta este „voluntară și bine gândită și dacă medicul este de părere că suferința individului este insuportabilă și fără perspective de ameliorare”.
În cadrul studiului, participanții au avut o serie de electrozi mici, cu diametre de câțiva milimetri, implantați chirurgical într-un circuit al creierului care este implicat în depresia severă.
Electrozii, care au fost implantați între anii 2010 și 2014, au eliberat impulsuri care au avut ca scop îmbunătățirea conexiunilor de la nivelul acelui circuit. „Este ca și cum ați adăuga un zgomot la nivelul unui cablu telefonic. Participanții cu depresie severă prezintă un nivel ridicat de comunicare între anumite zone ale creierului, iar adăugarea acestui zgomot normalizează această comunicare”, a declarat Bergfeld.
Participanții au fost monitorizați pe o perioadă de șase până la nouă ani. În urma unui control medical, care a avut loc în anul 2019, s-a stabilit faptul că 44% dintre pacienți au beneficiat semnificativ de tratament. De asemenea, aceștia au raportat o îmbunătățire semnificativă a calității vieții.
„Ei au putut să înceapă noi activități, precum hobby-uri, activități sociale și voluntariat, iar unii au putut chiar să se întoarcă la muncă”, a declarat Bergfeld.
De asemenea, 28% dintre participanți au beneficiat parțial de tratament. Restul de 28% au avut îmbunătățiri zero sau minime.
Pentru a verifica dacă cei a căror condiție s-a îmbunătățit nu au experimentat pur și simplu un efect placebo, studiul a inclus o perioadă de 12 săptămâni în care electrozii au fost opriți pentru jumătate din timp, fără ca participanții să știe. În urma acestui experiment, scorurile lor de depresie s-au înrăutățit, sugerându-se faptul că efectele tratamentului sunt reale.
„Nu este clar de ce unii participanți nu au beneficiat de stimularea profundă a creierului, dar un motiv ar fi putut fi faptul că electrozii nu acționau asupra zonelor corecte de la nivelul creierului. Dacă aceștia sunt cu un milimetru sau doi în direcția greșită, sistemul nu funcționează”, a declarat Mosley.
În prezent, Bergfeld și colegii săi efectuează un al doilea studiu pentru a vedea dacă pot replica rezultatele primului lor experiment. „Dacă reușim să inducem un efect la nivelul unui număr mai mare de pacienți, atunci vom putea crea un tratament standard, care să fie disponibil pe scară largă pentru mai mulți pacienți”, a adăugat el.
