Oamenii pot avea un sistem de avertizare la nivelul creierului, care ajută la suprimarea gândurilor nedorite. O mai bună înțelegere a modului în care acest sistem funcționează ar putea conduce la dezvoltarea de tratamente pentru tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC sau OCD) sau PTSD.
Michael Anderson și colegii acestuia din cadrul Universității din Cambridge au analizat scanările creierului a 24 de persoane vorbitoare de limbă chineză în timp ce acestea finalizau o sarcină de suprimare a memoriei.
Cercetătorii le-au cerut participanților să memoreze 48 de perechi de cuvinte chinezești. Fiecare persoană a avut o serie de electrozi de electroencefalografie (EEG) plasați pe scalp și a fost introdusă într-un dispozitiv de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).
„Am vrut să analizăm creierul participanților în două moduri în același timp, deoarece deși fMRI este un aparat foarte bun în ceea ce privește identificarea locației de la nivelul creierului în care au loc diferite procese, acesta nu poate fi folosit pentru a determina momentul în care se produc activitățile respective, identificabile cu ajutorul EEG”, a declarat Anderson.
În cadrul experimentului au fost afișate pe un ecran cuvintele pe care participanții le memoraseră, unul câte unul, alături de o lumină verde, roșie sau fără lumină. Aceștia au fost instruiți să se gândească la cuvântul cu care fusese asociat inițial atunci când a fost afișată lumina verde. O lumină roșie a indicat faptul că participanții ar trebui să încerce să nu-și amintească cuvântul asociat. În cazul în care erau afișate doar cuvintele, fără o lumină asociată, nu era necesară nicio acțiune.
Fiecare pereche de cuvinte a fost repetată de 12 ori într-o ordine aleatorie și a fost întotdeauna afișată cu aceeași lumină colorată sau nu.
La aproximativ 350 de milisecunde după ce participanții au văzut o lumină roșie, o regiune a creierului cunoscută pentru gestionarea atenției, numită cortex cingulat anterior dorsal, a trimis un semnal către o zonă a creierului implicată în memoria de lucru, numită cortex prefrontal dorsolateral.
Deși în cadrul studiilor anterioare s-a sugerat faptul că aceste regiuni sunt implicate în controlul memoriei, rolurile lor specifice sunt neclare. Semnalul observat de echipa de cercetare ar putea fi o alertă pentru o memorie nedorită, pe care cortexul prefrontal dorsolateral încearcă să o suprime. Este nevoie de aproximativ 500 de milisecunde pentru a ne aminti în mod conștient ceva care este asociat cu altceva, așa că acest semnal se întâmplă în subconștientul nostru” a declarat Anderson.
De asemenea, cercetătorii au testat capacitatea participanților de a-și aminti cuvintele împerecheate și au descoperit faptul că persoanele cu un semnal de avertizare mai puternic aveau mai multe șanse să aibă dificultăți cu privire la această sarcină.
Lumina roșie a generat un semnal puternic de avertizare doar după ce perechea de cuvinte a fost repetă de mai multe ori. Anderson compară acest lucru cu observarea mașinii unui fost partener, care este parcată în fața unui magazin din apropiere. „S-ar putea ca prima dată când vezi mașina să fii inundat de amintiri nedorite, dar dacă o vezi mereu în același loc, semnalul de avertizare devine mai puternic și poți suprima mai bine amintirile”, a adăugat acesta.
Cu cât semnalul de avertizare a fost declanșat mai repede, cu atât cercetătorii au observat o activitate mai redusă la nivelul cortexului prefrontal dorsolateral. „Acest lucru sugerează că, cu cât semnalul de avertizare este mai rapid, cu atât efortul necesar pentru a suprima memoria este mai mic. Speranța este că, urmărind în detaliu modul în care aceste mecanisme funcționează, vom putea crea un model pe care să-l putem putea aplica tulburărilor precum TOC, anxietatea și depresia, care implică gânduri intruzive”, a declarat Anderson.
