Un observator subteran, care ar putea detecta undele gravitaționale provenite din zonele îndepărtate ale universului, este cu un pas mai aproape de realitate. La jumătatea lunii aprilie, guvernul olandez a declarat faptul că este pregătit să suporte aproximativ 900 de milioane de euro din costul de construcție al proiectului, de aproximativ 1,9 miliarde de euro, dacă acesta este construit lângă granița Țărilor de Jos cu Germania și Belgia. „Angajamentul pune propunerea olandeză pentru așa-numitul telescop Einstein din Europa înaintea ofertelor rivale”, a declarat Stan Bentvelsen, director al Institutului Național de Fizică Subatomică din Țările de Jos și lider al propunerii olandeze.
Undele gravitaționale au fost descoperite în anul 2015, atunci când ondulațiile din domeniul spațiu-timp generate de o pereche de găuri negre care fuzionează au fost detectate de Observatorul cu unde gravitaționale cu interferometru cu laser (LIGO). Acesta este format din două detectoare alcătuite din tuburi cu o lungime de 4 kilometri dispuse într-o formă de L. Prin trimiterea unui fascicul laser în fiecare tub și redirecționarea acestuia cu ajutorul unor oglinzi suspendate la fiecare capăt, fizicienii pot detecta fluctuații în timpul de călătorie al fasciculelor, un semn că o undă gravitațională care trece a întins sau a strâns subtil brațele. Cercetătorii din cadrul LIGO și Virgo, un detector din Italia care are în componența sa două tuburi cu lungimea de 3 kilometri, au continuat să detecteze zeci de fuziuni de găuri negre, precum și ciocniri între perechi de stele neutronice.
În prezent, cercetătorii din Europa și Statele Unite doresc să construiască detectoare mai mari, care ar putea analiza cea mai mare parte a universului. Cel mai sofisticat dintre acestea, mai exact Telescopul Einstein, ar putea fi capabil să detecteze sute de mii de fuziuni pe an, până în zonele îndepărtate ale universului observabil sau la scurt timp după Big Bang. Trei detectoare suprapuse în formă de L, fiecare cu brațe cu o lungime de 10 kilometri, vor urmări distorsiunile în spațiu-timp, iar observatorul va fi plasat la câteva sute de metri adâncime în rocă pentru a putea fi izolat de zgomotul de la suprafață produs de deplasarea maselor de aer și de trafic. Fiecare braț al detectorului va conține două sisteme laser, inclusiv unul răcit la o temperatură apropiată de zero absolut. Astfel, sistemul va avea sensibilitate necesară pentru a detecta radiația cu lungime de undă mai mare, produsă de fuziunea găurilor negre foarte mari.
În anul 2021, Uniunea Europeană a adăugat Telescopul Einstein la o listă oficială a facilităților științifice majore care se doresc a fi construite, cunoscută sub numele de Forumul Strategic European pentru Infrastructurile de Cercetare, iar ofertele oficiale pentru proiecte vor avea loc în următorii 2-3 ani. Bentvelsen a declarat faptul că situl olandez, situat între orașele Maastricht, Liège și Aachen, are un strat de pământ moale deasupra rocii de bază, iar contrastul dintre straturi asigură reflectarea majorității vibrațiilor de suprafață.
Într-o evaluare recentă a noilor propuneri pentru infrastructura publică, Comisia Națională a Fondurilor de Creștere din Țările de Jos a citat geologia regiunii ca fiind unul dintre avantajele acesteia. De asemenea, cabinetul olandez a fost de acord să plătească 42 de milioane de euro pentru cercetări pregătitoare și 870 de milioane de euro pentru construcție, în cazul în care situl ar fi ales. Totuși, pentru a câștiga finanțarea, susținătorii observatorului din mediul academic și din guvernul provincial trebuie să arate și modul în care proiectul ar putea fi benefic pentru companiile locale. Bentvelsen este încrezător și a declarat faptul că are „feedback pozitiv” de la o serie de companii și institute tehnologice din regiune.
Oferta olandeză are un rival italian, care ar plasa Telescopul Einstein lângă o fostă mină de zinc din apropierea orașului Lula din Sardinia. „Acesta este unul dintre cele top 30 cele mai stabile situri din punct de vedere seismic din lume”, a declarat Michele Punturo din cadrul Institutului Național de Fizică Nucleară din Italia, care co-conduce colaborarea generală în cadrul Telescopului Einstein și care este coordonatorul științific al propunerii din Sardinia. El a adăugat faptul că echipa sa a înaintat în luna februarie o cerere guvernului italian de 100 de milioane de euro pentru a dezvolta tehnologia detectoarelor și pentru a analiza mai bine geologia sitului. Aceștia se așteaptă ca răspunsul să fie furnizat în luna iunie. „Zvonurile sunt pozitive”, a declarat acesta.
Construcția ar trebui să înceapă în anul 2026 sau 2027, iar operațiunile cu aproximativ 9 ani mai târziu.
Chiar și după marele angajament, olandezii vor trebui să obțină sprijin din partea altor națiuni europene. Deși Belgia și Germania au fost implicate în investigații preliminare, guvernele țărilor încă nu au susținut oficial oferta olandeză.
De asemenea, Germania poate lansa propria ofertă. Günther Hasinger, liderul Centrului European de Astronomie Spațială de lângă Madrid, conduce planurile pentru un nou centru de astrofizică în Saxonia, folosind fonduri federale destinate dezvoltării în estul Germaniei, unde industria cărbunelui a suferit un declin. Hasinger vrea să amplaseze Telescopul Einstein într-o fâșie de granit descoperită în regiune, dar numai dacă geologia sitului este „semnificativ mai bună decât a celorlalte zone”. Cercetătorii se așteaptă ca locația finală să fie stabilită în anul 2025.
