Păsările cântătoare care locuiesc în regiunile tropicale, mai aproape de ecuator, sunt mai colorate decât cele care trăiesc în climate mai blânde. Descoperirile cercetătorilor susțin ideea că animalele tropicale sunt, în general, mai colorate decât cele care trăiesc la latitudini mari sau joase.
Ideea că la tropice animalele sunt mai colorate a fost introdusă pentru prima dată de naturaliștii din secolul al XIX-lea, precum Charles Darwin și Alexander von Humboldt. Până de curând, a fost greu de demonstrat această ipoteză din cauza dificultății în cuantificarea intensității culorii animalelor.
În prezent, echipat cu tehnici mai avansate de analiză a imaginii, Chris Cooney și colegii săi din cadrul Universității din Sheffield, Marea Britanie, au decis să testeze ipoteza asupra păsărilor cântătoare – păsări din grupul Passeriformes – care cuprind aproximativ 60% din toate speciile de păsări.
Cercetătorii au creat un program IA de învățare profundă pentru a analiza imaginile păsărilor, pe baza intensității culorii penajului lor. Ei au definit culoarea drept „gama de culori care sunt diferite din punct de vedere perceptiv una de alta”. Deci, o pasăre foarte colorată ar fi una al cărei penaj avea o varietate diversă de culori. Echipa a introdus apoi imagini cu peste 24.000 de indivizi, reprezentând 4.527 de specii de păsări cântătoare.
După ce au cartografiat habitatele fiecărei specii, în funcție de culoarea lor, cercetătorii au descoperit că atât masculii, cât și femelele păsări cântătoare care trăiau aproape de ecuator tindeau să fie mai colorate decât omologii lor din zonele temperate.
De asemenea, au descoperit că speciile care trăiesc în păduri erau mai colorate decât celelalte. Acest lucru se poate datora faptului că într-un mediu forestier mai întunecat și mai aglomerat, păsările trebuie să fie „mai strălucitoare pentru a atrage alte păsări și pentru a-și semnala identitatea”, a declarat Cooney.
S-a constatat că există o intensitate mai mare a culorii la păsările care se hrăneau frecvent cu fructe și nectar, ceea ce sugerează că dieta poate contribui, de asemenea, la culoare.
„Aici descriem o altă componentă a biodiversității globale, în special în legătură cu colorarea penajului. Documentarea acestui tipar este cu adevărat importantă, deoarece ne spune ceva fundamental despre modul în care biodiversitatea este distribuită pe planetă și ne ajută să înțelegem mai multe despre procesele care o generează și o mențin”, a declarat Cooney.
Totuși, ipoteza inițială a unei culori mai intense a penajului la tropice nu s-a limitat doar la păsări. În călătoriile sale, von Humboldt a remarcat că insectele și chiar racii păreau să fie mai colorați în apropierea ecuatorului.
„Nu avem încă multe dovezi pentru alte grupuri de animale colorate, dar va fi foarte interesant să abordăm aceleași întrebări și să vedem cât de general este modelul”, a declarat Cooney.
