Cercetătorii au descoperit faptul că liliecii vampir au mai puține gene decât alte specii de lilieci. Acest lucru s-ar putea datora dietei lor unice, ele fiind singurele mamifere care se hrănesc exclusiv cu sânge.
Această dietă este una dificilă, deoarece sângele este, în mare parte, compus din apă și are un conținut scăzut de calorii. Pentru a obține energia de care au nevoie, liliecii vampir comuni (Desmodus rotundus) trebuie să ingereze o cantitate de sânge de până la 1,4 ori mai mare decât greutatea lor corporală în timpul fiecărei mese.
În cadrul studiilor anterioare au fost descoperite câteva dintre modalitățile prin care liliecii vampir s-au adaptat la dieta lor. De exemplu, aceștia au o serie de formațiuni la nivelul feței, cu ajutorul cărora pot detecta vasele de sânge ale victimelor, dinți ascuțiți pentru a le străpunge și anticoagulante în salivă, astfel încât să poată bea sânge fără ca acesta să se coaguleze. De asemenea, pentru a stoca tot lichidul ingerat, liliecii vampir au stomacuri neobișnuit de mari.
Pentru a afla mai multe informații, Moritz Blumer și colegii acestuia din cadrul Institutului Max Planck de Biologie Moleculară și Genetică a Celulelor din Germania au secvențiat genomul liliecilor vampir comuni și l-au comparat cu genomul altor 26 de specii de lilieci.
Ei au descoperit faptul că liliecii vampiri nu au 13 gene care se regăsesc în cazul altor lilieci. „Pierderea acestora în timpul evoluției lor poate să fi avut loc pe măsură ce animalele s-au adaptat la dieta lor unică”, a declarat Blumer.
De exemplu, trei dintre genele pierdute sunt responsabile pentru receptorii gustativi, care ajută la deosebirea între diferite alimente.
Alte două gene pe care liliecii le-au pierdut sunt implicate în mod normal în gestionarea nivelului de zahăr din sânge, adică în controlul glicemic. „Credem că dieta liliecilor vampir este atât de limitată în carbohidrați, încât aceștia și-au pierdut controlul glicemic”, a declarat Blumer.
Pierderea unei alte gene, denumită REP15, poate să fi avut loc pentru a le permite liliecilor vampir să crească cantitatea de fier pe care o pot excreta, deoarece dieta lor bogată în fier îi expune riscului de a deveni supraîncărcați cu minerale. O estimare sugerează că aportul relativ de fier al unui liliac vampir este de 800 de ori mai mare decât al unui om.
De asemenea, cercetătorii au descoperit faptul că acestor lilieci le lipsește o genă denumită CYP39A1, ceea ce poate explica abilitățile lor sociale și cognitive sofisticate. Pierderea acestei gene stimulează producția unei substanțe chimice denumite 24S-hidroxicolesterol, care îmbunătățește procesul de învățare și memoria.
„Liliecii vampir depind foarte mult de un astfel de comportament social avansat, deoarece îi ajută să facă față consecințelor negative ale dietei lor sărace în carbohidrați. De exemplu, animalele împart sânge regurgitat cu alți indivizi care nu au reușit să găsească o victimă, ceea ce sugerează un grad ridicat de cooperare socială”, a declarat Blumer.
