Acasă Planeta Pământ VALURILE DE CĂLDURĂ EXTREME DIN OCEANE

VALURILE DE CĂLDURĂ EXTREME DIN OCEANE

48
0
(c) NASA Physical Oceanography Distributed Active Archive Center

În urmă cu 8 ani, oceanele lumii au depășit un prag critic. Din cauza schimbărilor climatice, valurile marine de căldură au devenit un lucru normal. În urma cercetărilor s-a arătat faptul că, începând cu anul 2014, în mai mult de jumătate din mările Pământului au fost înregistrate temperaturi extreme.

Valurile de căldură marine, precum „pătul” de apă caldă din Oceanul Pacific, apărut între anii 2014 și 2016, precum și un eveniment mai mic, care a avut loc în anul 2019, pot provoca creșterea masivă a algelor, albirea coralilor și moartea în masă a peștilor și păsărilor care se hrănesc cu ei.

Deși oamenii de știință au prezis faptul că valurile de căldură vor deveni mai intense și mai frecvente în urma schimbărilor climatice viitoare, este mai puțin conștientizat faptul că acestea au trecut deja de la un fenomen rar la nivel mondial la un eveniment comun.

Kyle Van Houtan din cadrul Universității Duke din Durham, Carolina de Nord, și Kisei Tanaka din cadrul Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosferă din SUA au descoperit faptul că anul 2014 a fost primul în care mai mult de jumătate din temperaturile înregistrate la suprafața oceanelor globale au fost considerate extreme în comparație cu un media istorică. Doar trei ani mai târziu, astfel de temperaturi au acoperit 60% din oceane. La începutul anilor 1900, cifra era mai mică de 20%.

„Noul nostru indice de căldură marină extremă arată că oceanul global a trecut de o barieră critică în anul 2014 și că acesta este noul normal”, a declarat Van Houtan.

Deși unele oceane au depășit pragul de 50% recent, altele au ajuns la acest procent mult mai devreme. De exemplu, Atlanticul de Sud a depășit pragul de 50% în anul 1998. „Asta a fost cu mult timp în urmă. Cred că este cu adevărat trist”, a declarat Van Houtan.

Mai mult de jumătate din oceanele lumii se confruntă cu un val de căldură extremă începând cu anul 2014

(c) VAN HOUTAN/TANAKA

Definițiile unui val de căldură marin pot varia. Van Houtan și Tanaka au analizat două seturi de date globale de temperatură a suprafeței mării din perioada 1870-2019, folosind primii 50 de ani pentru a stabili o linie de referință istorică a valurilor de căldură marină extremă pentru fiecare punct al oceanului și pentru fiecare lună a anului. 2% dintre cele mai mari temperaturi înregistrate au fost considerate extreme. După aceea, cercetătorii au folosit această informație ca etalon pentru a mapa prevalența extremelor până în anul 2019.

„Este o lucrare interesantă. Ceea ce o diferențiază de alte cercetări este faptul că în cadrul acesteia au fost analizate extremele de căldură marine, și nu valurile individuale de căldură”, a declarat Amelie Meyer din cadrul Universității din Tasmania, Australia.

„Aceste observații întăresc ideea că schimbările climatice sunt deja în desfășurare. Un lucru de reținut este acela că perioada de referință a fost una relativ rece”, a declarat Nick Bond din cadrul Universității din Washington, Seattle. „De asemenea, va exista o oarecare incertitudine în ceea ce privește referința istorică, deoarece citirile temperaturilor de la suprafața mării înregistrate de nave erau foarte rare la începutul secolului al XX-lea. Totuși, este important să ne uităm mai degrabă la extreme decât la medii. Devenim din ce în ce mai conștienți de faptul că temperaturile extreme, și nu mediile, au cele mai puternice efecte asupra organismelor marine”, a declarat Alex Sen Gupta din cadrul Universității New South Wales din Sydney, Australia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.