Rocile încinse, care apar în zonele vulcanice de pe Pământ, au o temperatură mult mai redusă decât se credea anterior, sugerându-se faptul că geologii trebuie să vină cu o nouă explicație pentru sursele activității vulcanice în locuri precum Islanda și Hawaii.
Punctele fierbinți vulcanice nu sunt conectate la regiunile vulcanice aflate la granițele plăcilor tectonice. Cercetătorii sunt de părere că acestea sunt alimentate de roci încinse aflate în adâncul mantalei Pământului, care s-au extins și au crescut din cauza temperaturilor ridicate.
Totuși, Carolina Lithgow-Bertelloni și colegii acesteia din cadrul Universității din California, Los Angeles, au descoperit faptul că mai multe dintre aceste puncte fierbinți sunt alimentate cu material relativ rece, ceea ce sugerează că în manta ar putea exista alte fenomene responsabile.
„Nu spunem că acestea nu sunt puncte fierbinți. Totuși, există o serie de mecanisme diferite, care produc apariția acestora. Este posibil să existe un material, cu o temperatură relativ ridicată, care ajunge la suprafață, dar acesta nu provine din zonele inferioare ale mantalei. Ascensiunea acestuia către suprafață este facilitată de alte procese existente în manta”, a declarat Lithgow-Bertelloni.
Calcularea temperaturii de sub punctele vulcanice este dificilă. Mantaua superioară poate avea o adâncime cuprinsă între 250 și 600 de kilometri. Lithgow-Bertelloni și echipa ei au măsurat viteza undelor seismice care trec pe sub punctele fierbinți vulcanice și au dedus temperaturile pe baza unui model al compoziției rocii.
După aceea, cercetătorii au comparat aceste temperaturi cu regiunile vulcanice relativ reci, aflate sub crestele de la granițele plăcilor tectonice. Conform teoriei clasice, pentru a ajunge la suprafață, rocile încinse trebuiau să aibă o temperatură cu 100-300°C mai mare decât crestele.
Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre punctele fierbinți studiate de cercetători aveau o temperatură cu cel mult 100°C mai mare decât crestele. Aproape o șesime dintre punctele fierbinți erau, în esență, reci, ceea ce înseamnă că diferența de temperatură dintre ele și creste nu era mai mare de 36°C.
În urma studiului s-a constatat faptul că raportul de izotopi de heliu diferă între punctele fierbinți reci și fierbinți, ceea ce sugerează că aceștia pot proveni din diferite părți ale mantalei. Înțelegerea diferențelor dintre diferitele puncte fierbinți vulcanice și a ceea ce se află sub ele ar putea ajuta la înțelegerea evoluției plăcilor tectonice ale Pământului.
