Este posibil ca planetele stâncoase mult mai mari decât Pământul să nu poată forma luni la fel de mari precum cea a Terrei. Luna este crucială pentru rotația și clima stabilă a Pământului.
Deși astronomii au descoperit mii de planete care orbitează în jurul altor stele, lunile din alte sisteme solare s-au dovedit mai evazive. În timp ce această lipsă de exoluni s-ar putea datora faptului că ele sunt greu de observat iar telescoapele nu sunt suficient de puternice, este, de asemenea, posibil ca acestea să nu existe deloc.
Miki Nakajima și colegii acesteia din cadrul Universității din Rochester, New York, au efectuat o serie de simulări ale evenimentelor de impact, unul dintre cele mai comune scenarii de formare a unei luni, pentru o mai multe planete stâncoase și înghețate. Ei au descoperit faptul că planetele cu o rază de 1,6 ori mai mare decât cea a Pământului au mai puține șanse să formeze luni.
Atunci când o planetă este lovită de un obiect care traversează spațiul cu o viteză mare, se creează un disc de rocă vaporizată și apă în jurul acesteia. În timp, acești vapori se pot condensa în „moonlets”, care, în cele din urmă, pot forma luni mari prin fenomenul de coalescență. Totuși, Nakajima și echipa ei au descoperit că, în cazul planetelor mari, gravitația face ca acești moonlets să fie trași spre planeta lor mamă înainte ca ei să se conglomereze.
„Din cauza gravitației, aceste particule își pierd viteza și cad spre planetă”, a declarat Nakajima.
Modelul pe care Nakajima și echipa ei l-au folosit presupunea că discul poate fi modelat ca un fluid. De asemenea, cercetătorii au presupus că obiectul care a lovit planeta și a condus la formarea discului a intrat în coliziune la un unghi de 48 de grade, acesta fiind unghiul pe care modelele anterioare de formare a lunii îl utilizaseră. „Lucrările viitoare ar putea explora impactul la diferite unghiuri pentru a confirma într-un mod mai complet lipsa aparentă a lunilor”, a declarat David Kipping din cadrul Universității Columbia, New York..
Totuși, aceste informații cu privire la lipsa lunilor sunt utile pentru astronomi.
„Se spune că planetele care au o masă de 6 ori mai mare sau o rază de 1,6 ori mai mare decât cea a Pământului, nu ar trebui să formeze luni mari. Acest lucru este grozav, pentru că putem să începe să căutăm astfel de obiecte. O să fie foarte interesant dacă vor descoperi aceste tipuri de corpuri. Totuși, dacă nu le găsim, atunci această teorie va fi confirmată”, a declarat Kipping, care a condus o misiune de descoperire a exolunilor cu ajutorul satelitului Kepler.
