Arheologii care lucrează în Valea Qumayrah din Oman au descoperit recent un artefact rar: un joc de masă din piatră, care are o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Placa are marcaje asemănătoare unei grile (posibil indicând câmpuri) și găuri pentru cupe. Aceasta a fost găsită într-un loc din apropierea satului Ayn Bani Saidah.
Situl face parte dintr-un proiect aflat în derulare, care are ca scop studierea așezărilor din epoca fierului și a bronzului din Valea Qumayrah, și este o colaborare între Sultan al Bakri, director general de antichități în cadrul Ministerului Patrimoniului și Turismului din Oman, și Piotr Bielinski din cadrul Centrului Polonez de Arheologie Mediteraneană a Universității din Varșovia. Zona este una dintre regiunile mai puțin studiate ale țării, dar descoperirile arheologice de până acum indică faptul că Valea Qumayrah a fost probabil parte a unei rute comerciale majore între mai multe orașe arabe.
În întreaga lume există dovezi arheologice pentru diverse tipuri de jocuri de societate care au vechimi de mii de ani, precum senet și Mehen în Egiptul antic sau un joc de strategie denumit ludus latrunculorum („jocul de mercenari”) favorizat de legiunile romane. Tabla recent descoperită în cadrul sit-ului din Oman ar putea fi un precursor al unui joc antic din Orientul Mijlociu, cunoscut sub numele de Jocul Regal sau Ur (sau Jocul celor douăzeci de pătrate). Acesta presupunea doi jucători și ar fi putut fi unul dintre precursorii jocului backgammon ( sau pur și simplu a fost înlocuit în popularitate de acesta).
Un arheolog englez pe nume Sir Leonard Woolley este responsabil de redescoperirea Jocului Regal din Ur, după ce echipa sa a excavat cinci table de joc în cadrul Cimitirului Regal din Ur între anii 1922 și 1934, toate datând din 3000 î.Hr. Toate tablele de joc prezentau două seturi de cutii dreptunghiulare: unul dintre acestea prezenta trei rânduri a câte patru cutii, în timp ce al doilea avea trei rânduri a câte două cutii fiecare. Un pod format din două cutii unea cele două seturi.
Inițial, nici o persoană nu a putut să își dea seama de modul în care jocul funcționa. Totuși, Irving Finkel, un curator din cadrul Muzeului Britanic, a tradus o tăbliță babiloniană de lut la începutul anilor 1980, care s-a dovedit a fi o descriere a regulilor. Ca și jocul de table, acesta este în esență un joc în care participanții concurează pentru a vedea cine își poate muta toate piesele de-a lungul tablei înaintea adversarului. Cu toate acestea, în cadrul unei lucrări realizate în anul 2013 și în care au fost examinate aproape 100 de jocuri de masă din Orientul Apropiat s-a concluzionat că este posibil ca aspectul pătratelor de pe tablă (și regulile) să fi evoluat în timp. O versiune cunoscută sub numele de Aasha era încă jucată în orașul indian Kochi în anii 1950.
Pe lângă jocul de masă, echipa care lucrează în Valea Qumayrah a dezgropat și rămășițele mai multor turnuri circulare mari de piatră, care datau din epoca bronzului, precum și un turn unghiular. De asemenea, arheologii au găsit rămășițe ale unuia dintre turnurile de topire a cuprului, ceea ce sugerează că așezarea era implicată în comerțul lucrativ cu cupru de la acea vreme.
