Managementul performanței: sunt toți indicatorii relevanți?
Denisa ILIESCU, Alexandra IOANID
Latura cuantificabilă a teoriei inovării constă în necesitatea de prezentare și lansare a implementării unor proceduri de extragere și măsurare a informației în diferite momente și faze din ciclul de viață al procesului de inovare în organizațiile industriale. În sistemele moderne de producție caracterizate de dificultatea dinamicității acestora, obținerea datelor de măsurare este importantă atât pentru îmbunătățirea managementului sistemelor tehnice, cât și în contextul economic sau social. Asemenea modelului de management general bazat pe procese, managementul inovării se află într-o legătură strânsă cu managementul măsurării multiplelor resurse ale întreprinderii. Un control al rezultatelor măsurării va permite o monitorizare constantă a eficienței activităților ce țin de procesul inovării. (Brusakova, 2016)
Walker et al. (2002) utilizează cu succes LBIOI (Literature-Based Innovation Output Indicator) pentru măsurarea inovării, o metodă care separă inventivitatea și creativitatea patentelor de procesul de inovare și care evită problemele metodologice ale aplicării de chestionare în companii. Astfel, atenția a fost îndreptată către colectarea informațiilor referitoare la descrierea inovării (procesul de inovare și rezultatul acestuia fiind prezentate în mod amănunțit), identitatea proprietarului inovării (compania sau diviziunea structurală responsabilă cu inovarea fiind identificată și înregistrată), tipul de inovare (inovarea fiind clasificată într-un mod standardizat), sursa inovării (care poate fi internă sau externă, contextul inovării putând avea un rol important) sau mărimea companiei.
În vederea obținerii eficienței maxime, măsurarea inovării organizaționale trebuie să țină cont de un set de principii bine stabilite, care să îi faciliteze uzanța și necesitatea. Măsurătorile trebuie să determine justificarea inovărilor de care are nevoie compania, urmărind eficacitatea managementului inovării, nu numai o simplă numărare, iar setul de măsurători ales trebuie să reprezinte o conexiune cu progresul continuu. Sistemul de măsurare nu trebuie să fie axat numai pe indicatorii financiari, ci și să demonstreze capacitatea crescătoare a companiei de a livra rezultatele inovării cu impact asupra performanței viitoare, indicatorii de măsurare a inovării focusându-se pe construirea competențelor de inovare și a culturii specifice. În plus, un sistem de măsurare a inovării trebuie să fie bine definit, simplu și ușor de înțeles de către toate părțile implicate, pentru a asigura implicarea generală și succesul pe termen lung. (InnovationManagement.se, 2020)
În organizațiile industriale, un sistem de management al performanței pentru inovare trebuie să fie structurat într-un mod adecvat pentru a fi eficient. În mod specific, metricii utilizați pentru activitățile inovatoare trebuie să fie cantitativi obiectivi, precum măsurătorile numerice obținute ulterior aplicării unui algoritm special definit, ce realizează evaluarea în mod independent de persoana cu rolul răspunzător de măsurare, cantitativi subiectivi precum obținerea unui scor numeric prin tehnici alternative obținute în urma unei evaluări subiective bazate pe evaluarea personală a unui expert, cât și calitativi subiectivi precum diferite determinări neexprimate numeric, ce au însă în spate judecata evaluatorului. (Spanò et al., 2016)
Datele inovării pot fi constituente unei analize complexe și comprehensive a comportamentului și performanței inovării în organizațiile industriale. Indicatorii obținuți în urma măsurării inovării furnizează informații statistice despre activitatea de inovare, rezultatele inovării, circumstanțele sub care se desfășoară acest proces sau impactul acesteia la nivelul companiei. Indicatorii reprezentativi ai procesului de creare de nou pot fi utilizați în analize interogative ale activității de inovare, pentru monitorizarea performanței inovării de-a lungul unei perioade de timp și pentru comparația cu alte firme sau cu cifrele industriei, iar măsurarea documentată a inovării și analizele ulterioare pot determina însemnătatea factorilor care influențează deciziile conducerii sau rezultatele obținute. (OECD, 2018)
