Moartea este un fapt inevitabil al vieții și totuși de multe ori oamenii evită a se gândi la acest lucru. Jules Howard explică de ce ar putea fi o greșeală această mentalitate.
În urma statisticilor realizate de compania Statista, doar 11% dintre oameni se gândesc la moarte în viața de zi cu zi. Majoritatea dintre aceștia sunt în mod clar ocupați sau poate iau în considerare subiectul de trei sau patru ori pe an.
Psihologul social, Sheldon Solomon, susține faptul că persoanele din Occident sunt „maeștri” în evitarea crizelor de anxietate, prin a mânca cantități mari de cartofi prăjiți.
Totuși, potrivit unor oameni de știință, există avantaje ale gândirii la propria moarte. Psihologii, în special, indică o serie de studii care sugerează că dacă ne gândim la moarte, acest lucru poate crește valoarea de sine a oamenilor, îi poate încuraja să fie mai puțin orientați spre bani și chiar îi poate face mai amuzanți. Încurajați de cercetări pe această temă, există mișcări sociale, cum ar fi, „Cafenele ale Morții” și „Colectivul Death Salon”, care oferă un spațiu oamenilor dedicat întâlnirilor și discuțiilor deschise despre moarte.
În multe privințe, aceste întâlniri oglindesc filozofiile orientale, care i-au îndemnat pe oameni să ia în considerare moartea și fragilitatea existenței umane, timp de secole.
De exemplu, Buddha a fost un susținător al „meditației cadavrelor”, în care persoanele decedate erau observate în diferite stări de degradare.
Iar însăși noțiunea de „yin și yang” – ideea dualistă de „lumină și întuneric”, „foc și apă”, „viață și moarte” – pare să inspire publicul non-occidental, care vin cu o apreciere mai mare a lucrurilor de zi cu zi decât cei din occident.
Totuși, nu există o modalitate „greșită” de a lua în considerarea gândirea asupra morții.
„Am putea face cu siguranță o schimbare legată de gândirea occidentală. Aceasta nu trebuie să fie neapărat drastică, ci suficientă pentru bunăstarea fiecărui om. Perspectiva noastră asupra evenimentelor de zi cu zi ar putea fi îmbunătățită imperceptibil. La urma urmei, pentru aceia dintre noi care știu că viața este temporară, cartofii prăjiți nu au un gust atât de bun”, a declarat Jules Howard.
