În spectrul vizibil, Soarele emite radiații cu foarte multe lungimi de undă. De fapt, acesta emite radiații care fac parte din tot spectrul electromagnetic, cu excepția razelor gamma. Valoarea de vârf din spectrul Soarelui poate fi folosită pentru a obține temperatura suprafeței sale, care este aproximativ 5.780 Kelvin (aproximativ 5.500°C). Același proces poate fi folosit pentru a stabili temperaturile de suprafață ale stelelor.
De asemenea, lungimea de undă de vârf într-un spectru determină culoarea aparentă a unui obiect. De exemplu, stelele mai reci par a fi roșii, iar stelele mai fierbinți par să aibă culoarea albastră. Stelele portocalii, galbene și albe se află între cele 2 extreme. În cazul Soarelui, valoarea de vârf are o lungime de undă care corespunde culorii verzi.
Cu toate acestea, în intervalul îngust al spectrului vizibil, cantitatea de lumină emisă la fiecare lungime de undă este aproape aceeași. Dar, mai important, ochiul uman nu percepe lumina prin calcularea împreună a diferitelor culori ale spectrului. Deci, un foarte mic exces de lumină verde nu apare ca fiind verde pentru ochiul uman. De fapt, acest surplus este perceput ca fiind alb. Pentru ca ochii noștri să perceapă Soarele ca fiind verde, acesta ar trebui să emită doar lumină verde.
În concluzie, Soarele este, de fapt, alb. Totuși, de ce el pare să fie galben? Acest lucru se datorează faptului că atmosfera Pământului împrăștie lumina albastră mai eficient decât lumina roșie. Acest ușor deficit de lumină albastră înseamnă că ochiul percepe culoarea Soarelui ca fiind galbenă.
Cu cât o cantitate mai mare de lumină trece prin atmosferă, cu atât lumina albastră este mai împrăștiată. Prin urmare, în timpul răsăriturilor și apusurilor există un procent mult mai mare de lumină roșie în spectrul Soarelui.
