Curcubeul este format dintr-un spectru continuu de lungimi de undă ale luminii, deci de ce îl percepem ca șapte benzi separate de culoare?
Percepția omului despre curcubeu este una colorată prin așteptarea acestuia că sunt șapte culori. În realitate, nu există șapte benzi distincte, ci mai multe culori care se amestecă între ele.
În jurul anului 1665, Isaac Newton a efectuat experimente cu o prismă producând un spectru în care a identificat șapte culori.
Înainte, se credea că spectrul are cinci culori. De exemplu, în cartea „Experimente și considerații care ating culorile” de Robert Boyle este descris spectrul pe care l-a produs cu o prismă ca „cinci succesiuni ale culorilor Roșu, Galben, Verde, Bleu și Mov”.
Această carte a fost publicată în 1664, chiar înainte ca Newton să-și înceapă experimentele. Cu toate acestea, numărul șapte a fost mult timp considerat mistic, denotând perfecțiunea și deplinătatea. Acest tip de misticism l-a fascinat pe Newton la fel de mult ca știința, așa că s-a gândit că trebuie să existe șapte culori în curcubeu. El a adăugat portocaliu și a împărțit movul în indigo și violet.
Robert Senior este voluntar la Woolsthorpe Manor, casa familiei lui Newton și a demonstrat adesea experimentul lui Newton de prismă vizitatorilor. Acesta afirmă că nu a putut vedea niciodată indigo și violet ca niște culori separate.
O săptămână are șapte zile, șapte note în majoritatea muzicii occidentale și pe vremea lui Newton, doar șapte planete au fost descoperite. În timp ce apariția numărului 7 a fost pur și simplu una dintre credințele mistice ale lui Newton, altele au inclus alchimia și piatra filozofală, care ar putea transforma metalele de bază în aur, a devenit parte a moștenirii noastre culturale.
Oamenii au doar trei receptori de culoare în retină. Cei trei pigmenți ai acestora sunt sensibili la diferite benzi de culoare, atingând punctul maxim la un portocaliu-roșiatic, verde și albastru profund. Cu toate acestea, în retină, informațiile despre culoare sunt codificate în canale precum roșu versus verde și galben versus albastru pentru transmiterea către cortexul optic. Prin urmare, cele patru culori de bază ale psihologiei vizuale sunt roșu, galben, verde și albastru.
Cyanul arată diferit de albastru, deoarece atât conurile verzi, cât și cele albastre transmit semnale către acea bandă, astfel părând mai strălucitoare. În mod similar, portocaliul aspiră către partea gălbuie a benzii roșii, dar unde își fac puternic simțită prezența și cele verzi. Datorită codificării retinei, banda pe care o percepem ca fiind galbenă este foarte îngustă, în timp ce banda roșie este foarte largă. De aceea, violetul apare roșiatic datorită acestei codificări.
Când doi dintre acești receptori sunt activați în același timp, vedem astfel: galben (roșu + verde), cyan (verde + albastru) și magenta (albastru + roșu). Aceste culori sunt folosite și în imprimantele color. Dacă toți cei trei receptori sunt activați, „vedem” alb. Ecranele de calculator și TV folosesc aceleași culori primare ca și ochii noștri.
Diferența este că ochii și ecranul televizorului încep fără lumină și treptat se acumulează până la alb, în timp ce imprimanta începe cu hârtie albă și astfel, pe măsură ce adăugați cerneală, începeți să scădeți culorile din alb.
