Precum nașterea, moartea este un proces corporal cu etape și progresie ușor de recunoscut. De asemenea, viteza procesului poate varia de la o persoană la alta. Asistența medicală este uneori necesară pentru a se asigura că decesul care nu mai poate fi evitat (sau nașterea) se desfășoară fără mari dureri.
Pe măsură ce se apropie de moarte, majoritatea oamenilor își pierd apetitul și pofta de a bea. Acest lucru este normal: înghițituri „doar pentru a simți gustul”, pot fi încă binevenite atunci când mesele au devenit prea greu de gestionat.
Muribunzilor le lipsește constant energia. Mulți dintre noi am experimentat oboseală profundă cauzată de boală: starea de „nu mă pot ridica din pat” din cauza gripei severe sau oboselii copleșitoare pe măsură ce ne revenim după operație. Somnul ne reîncarcă de obicei energia și poate face parte din recuperare, dar la sfârșitul vieții, somnul are un impact treptat mai mic pe măsură ce corpul se îndreaptă spre moarte.
O persoană pe moarte petrece din ce în ce mai puțin timp trează. Ceea ce pare a fi somn, devine gradual altceva: afundarea în inconștiență pentru perioade tot mai mari. La trezire, oamenii relatează că au dormit liniștiți, fără nici un semn că ar fi fost inconștienți.
În cazul în care persoana muribundă se bazează pe medicamente regulate pentru a menține orice simptome la distanță, atunci este momentul când se trece la administrarea de medicamente care nu necesită ca individul să fie treaz. Pot fi utilizate plasturi pentru piele, pompe de seringă sau chiar supozitoare. Este important de evidențiat că inconștiența nu este de obicei cauzată de medicamente, ci de procesul de moarte în sine.
Ce se întâmplă în momentele finale?
În timp ce moartea progresează, inima bate din ce în ce mai slab, tensiunea arterială scade, pielea se răcește, iar unghiile devin întunecate. Organele interne funcționează mai puțin, pe măsură ce tensiunea arterială scade. Pot exista perioade de agitație sau momente de confuzie, sau doar aprofundarea treptată a inconștienței.
Nu există o modalitate dovedită de a investiga ceea ce experimentează oamenii în timpul morții. Cercetările recente atestă faptul că există o reacție a creierului inconștient la zgomotele din jur, chiar și în momentul morții. Cu toate acestea, nu se știe ce influență are muzica sau vocile la o persoană pe moarte.
Respirația oamenilor inconștienți folosește modele automate generate de centrul respirator din trunchiul cerebral. Pentru că nu-și controlează gura și gâtul, muribunzii pot respira puternic sau zgomotos, dar aparent fără suferință.
Răsuflarea se mișcă de la rapid la lent în cicluri repetitoare, în cele din urmă respirația încetinește și devine foarte superficială, există și pauze, iar, în sfârșit, respirația încetează. Câteva minute mai târziu, inima nu va mai bate rămânând fără oxigen.
Cunoașterea tiparului de moarte obișnuită și recunoașterea etapelor acesteia, îi ajută pe cei de lângă să înțeleagă la ce sunt martori, să se simtă mai puțin speriați de complicațiile puțin probabile și să aibă încrederea de a căuta ajutor dacă este nevoie de asistență medicală, pentru a aborda simptomele și astfel să permită moartea „în siguranță”. Puteți afla mai multe vizionând scurtmetrajul BBC despre moarte.
