Din punct de vedere istoric, colonizarea fără lege a unui nou teren rareori s-a încheiat cu bine. Deși nu există popoare indigene sau medii care să poată fi afectate pe Lună, actuala lege spațială ar putea crea viitori coloniști lunari, care pot provoca un dezastru.
În prezent, singura lege internațională care reglementează spațiul provine din Tratatul din anul 1967 privind spațiul cosmic, care este monitorizat de Organizația Națiunilor Unite. Acest lucru prevede că nici un guvern nu poate revendica Luna, dar nu a anticipat faptul că firmele private ar putea dori, de asemenea, să revendice o proprietate. Nu intră în discuție ce se va întâmpla dacă două părți vor dori să-și înființeze bazele în același loc. Când vine vorba de minerit, există o zonă gri în care nu este specificat dacă minerii ar fi de fapt în măsură să reclame dreptul de proprietate asupra resurselor pe care le extrag.
Totuși, nu doar resursele materiale ale Lunii au nevoie de protecție. Apa lunară este extrem de importantă pentru geologii planetari, dar caracteristica sa de neînlocuit ar putea fi ușor distrusă.
„Multe întrebări legate de originea apei Lunii necesită prelevarea de probe precise și depozitarea la rece, odată cu întoarcerea pe Pământ pentru analize chimice detaliate. În timp ce știința și industria pot lucra împreună pentru a studia apa de pe Lună, obiectivele lor sunt adesea foarte diferite. Oamenii de știință pot necesita un set de cunoștințe precise ale compozițiilor chimice ale unor cantități mici de apă și sol, în timp ce industria ar putea încerca să prelucreze cantități mari de apă-gheață sau sol bogat în apă, fără nici o preocupare pentru efectele negative ale semnăturilor chimice”, a declarat Dr. Julie Stopar din cadrul Institutului Lunar și Planetar.
S-ar putea ca domeniul science fiction să fi prezis o utopie high-tech, stabilită pe suprafața lunară, dar ar putea realitatea sfârși precum Vestul Sălbatic, cu exploratori luptându-se pentru cele mai bune depozite de apă? Doar timpul ne va spune.
