Potrivit unui studiu, în cadrul căruia s-a descoperit ADN-ul unor virusuri într-o serie de dinți fosilizați, răceala obișnuită afectează rasa umană de cel puțin 31.000 de ani.
Mai mult, în urma analizei ADN-ul unui virus s-a sugerat faptul că acesta a evoluat pentru prima oară în urmă cu aproximativ 700.000 de ani, adică înainte de apariția oamenilor de Neanderthal.
Virusul conservat este „cel mai vechi virus din lume de până acum”, a declarat Sofie Holtsmark Nielsen, care a efectuat cercetările în cadrul Universității din Copenhaga, Danemarca.
Ea și colegii acesteia au studiat doi dinți de lapte fragmentați care au fost descoperiți în Yana, un râu din nord-estul Siberiei. Dinții au o vechime de 31.600 de ani, aceștia fiind cele mai vechi rămășițe umane descoperite până acum. În urmă cu doi ani, o echipă de cercetători conduși de Martin Sikora, tot din cadrul Universității din Copenhaga, a reușit să extragă ADN uman dintr-o serie de dinți.
Holtsmark Nielsen a revizuit ADN-ul din dinți pentru a identifica gene provenite de la organisme infecțioase. Ea a descoperit o cantitate de ADN de calitate scăzută care provine de la patru specii de herpesvirus. Printre acestea se număra și herpes simplex, virusul care provoacă herpes.
De asemenea, echipa ei a recuperat doi genomi de înaltă calitate ai adenovirusului C uman, care astăzi produce o infecție comună. „Aproape toată lumea a fost infectată cu el. De obicei, acesta se manifestă în mod asemănător unei răceli”, a declarat Holtsmark Nielsen.
Anterior, cea mai veche dovadă directă a unui virus identificabil care poate infecta un om avea o vechime de doar 7.000 de ani: cercetătorii au descoperit faptul că hepatita B a infectat europenii timp de cel puțin 7.000 de ani. De asemenea, a fost posibilă identificarea infecțiilor bacteriene din ultimii 10.000 de ani, adică după apariția agriculturii, dar nu și din perioadele anterioare.
„Să poți extrage acest tip de informații dintr-un material atât de vechi este într-adevăr o realizare tehnică remarcabilă”, a declarat Caitlin Pepperell din cadrul Universității din Wisconsin-Madison. Cu toate acestea, ea este de părere că nu este clar dacă virusurile antice au cauzat doar boli ușoare, deoarece, chiar și în ziua de azi, adenovirusul și herpesvirusul provoacă uneori boli grave.
De asemenea, cercetătorii au estimat momentul în care adenovirusul C a început să infecteze oamenii. Pentru a realiza acest lucru, ei au comparat ADN-ul viral antic cu cel al tulpinilor moderne ale virusului. Aceștia au descoperit faptul că strămoșul comun al tuturor probelor de adenovirus C a existat în urmă cu 702.000 de ani.
Această perioadă este cu mult înainte de apariția speciei noastre Homo sapiens, care a avut loc în urmă cu aproximativ 250.000-350.000 de ani. Înainte de apariția speciei noastre, alți homini precum Homo erectus trăiau în Africa și Eurasia. În urmă cu 400.000-800.000 de ani, dintr-un grup ancestral neidentificat s-au format trei populații care erau în mare măsură distincte: specia noastră, neandertalienii, care au trăit în Europa și Asia de Vest și denisovanii, care au trăit în Asia de Est.
„Este probabil ca acest adenovirus special C să fi existat încă de când au existat oameni în sens larg, inclusiv neanderthalieni, inclusiv sapiens, inclusiv probabil erectus. Concluzia este că aceste virusuri au existat aproape sigur, chiar înainte de apariția oamenilor moderni”, a declarat Sikora.
Totuși, Pepperell este sceptică cu privire la această constatare. „Semnalul se amestecă atunci când organismele își remodelează ADN-ul, adică atunci când acesta se recombină, iar adenovirusul C a suferit foarte multe modificări”, a declarat aceasta.
