Acasă Robotică STUDIEREA VIEȚII MARINE CU AJUTORUL UNUI ROBOT AUTONOM

STUDIEREA VIEȚII MARINE CU AJUTORUL UNUI ROBOT AUTONOM

287
0
(c) Evan Kovacs/Marine Imaging Technologies

Un robot autonom subacvatic care poate monitoriza animalele subacvatice misterioase, fără a le deranja, ar putea ajuta la înțelegerea mai bună a celor mai mari migrații zilnice de viață de pe Pământ.

Mesobot, un robot cu o greutate de 250 de kilograme, care funcționează fie neconectat la o sursă de energie, fie conectat la un cablu ușor de fibră optică, se poate deplasa prin apă discret.

Zona crepusculară a oceanului, cunoscută mai formal sub numele de zona mezopelagică, se află la o adâncime de aproximativ 200 de metri, până la 1 kilometru. Aceasta reprezintă zona migrației verticale diel (DVM), un fenomen care se desfășoară zilnic, în timpul căruia animalele care trăiesc la adâncimi mari se apropie de suprafața apei pentru a se hrăni cu surse de hrană mai abundente, în timp ce evită prădătorii.

Fenomenul DVM este considerat de biologi ca fiind un mod foarte important în care nutrienții și dioxidul de carbon, captat prin fotosinteză, pot fi transportați rapid la adâncime, unde carbonul poate fi stocat pe termen lung de timp. Însă studierea creaturilor implicate în DVM este dificilă, deoarece acestea evită adesea orice lucru care deranjează apa sau intensitatea luminii.

„Am încercat să minimalizăm toate mecanismele care ar putea speria animalele”, a declarat Dana Yoerger din cadrul Institutului Oceanografic Woods Hole din Massachusetts, care a dezvoltat împreună cu colegii săi Mesobot-ul, care utilizează propulsoare de mică putere. „Am construit ceva care să nu deranjeze apa, să nu aibă lumini puternice și să nu facă mult zgomot”.

Folosind camera foto cu lumină roșie atașată, Mesobot se poate apropia suficient de mult de creaturile marine fără a le deranja și poate monitoriza mișcările lor pe o perioadă prelungită de timp. „Încercăm să înțelegem viața de zi cu zi a acestor animale”, a declarat Yoerger.

În Golful Monterey din California, Mesobot a reușit să se scufunde la o adâncime de 200 de metri și să filmeze meduze Solmissus, precum și larvacee uriașe, care sunt oganisme filtratoare având aspectul unei perechi de plămâni transparenți. Robotul a urmărit meduzele timp de 4 minute și un larvacian timp de peste 40 de minute, înainte de a fi nevoit să se întoarcă în port. Pe baza utilizării energiei în cadrul acestor misiuni live, echipa consideră că Mesobot își poate desfășura activitatea timp de o zi fără probleme.

„Este foarte interesant, atât din perspectiva aplicației, cât și din cea a roboticii. Înțelegerea oceanelor noastre va juca un rol important în obiectivele noastre viitoare de durabilitate. Vasta și inospitabilitatea lor față de oameni înseamnă că singurele noastre soluții pentru investigații sistematice la scară largă vor trebui să implice roboții într-un anumit fel”, a declarat Nick Hawes din cadrul Universității din Oxford.

Yoerger speră să implementeze Mesobot în cadrul unor misiuni mai durabile, care ne vor oferi mai multe informații despre activitatea din zona crepusculară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.