Ai o stare incomodă? Poza de mai jos te face să te simți neliniștit sau îți provoacă o greață neașteptată? Dacă răspunsul este afirmativ, există posibilitatea să suferiți de un anumit nivel de tripofobie, o repulsie față de grupurile de găuri mici.
Nu vă faceți griji, nu sunteți singurii care se află în această situație. Deși se estimează că aproape 20% dintre oameni au un sentiment de repulsie față de imagini ale semințelor de lotus, unii cercetători susțin că majoritatea oamenilor reacționează într-o anumită formă la aceste imagini.
„Cred că toți avem tripofobie, doar că diferă intensitatea acesteia. La fel ca multe alte tulburări psihologice, oamenii sunt afectați într-o oarecare măsură de acestea, un exemplu fiind autismul”, a declarat dr. Geoff Cole, unul dintre primii oameni de știință care a studiat această tulburare.
„Acest lucru se datorează în principal faptului că nimeni nu a fost conștient de această tulburare, până când nu a fost dezvoltat internetul. Deoarece am observat acest fenomen de puțin timp, sunt multe lucruri pe care încă nu le știm”, a declarat Cole, care a publicat prima lucrare științifică pe această temă (împreună cu Prof Arnold Wilkins), în anul 2013.
Dar ce s-a descoperit până acum? Pot explica cercetătorii de ce oamenii simt repulsie la vederea acestor imagini cu grupuri de găuri mici?
Este tripofobia o fobie reală?
Este ușor să fii sceptic în ceea ce privește tripofobia, o fobie care a devenit populară la începutul anilor 2000. Chiar și numele său ( „găuri plictisitoare” și „frică” – din Greacă) a apărut pe un forum online.
Cu toate acestea, în ciuda acestor începuturi discutabile, Cole a arătat că imaginile cu contraste ridicate între întuneric și lumină, cu un model repetitiv într-un câmp vizual (aproximativ 3×3 cm), pot avea un impact real asupra unei persoane.
Cercetările sale au arătat că ritmul cardiac al oamenilor cu tripofobie poate crește semnificativ, atunci când se uită la imagini cu grupuri de găuri – fie că este vorba de un fagure de miere sau ciocolată aerată. De asemenea, persoanele care suferă de această fobie experimentează greață, transpirație, mâncărime și atacuri de panică.
De asemenea, Cole definește tripofobia ca fiind o tulburare mentală. „Gândiți-vă la tripofobie ca la echivalentul vizual al cuiva care își scarpină unghiile pe o tablă – creierului nu are o reacție bună la semnalele neuronale provocate de aceste imagini”, a adăugat Cole.
Ce cauzează tripofobia?
În acest moment, nimeni nu a fost de acord cu explicațiile în ceea ce privește cauzele tripofobiei. Dar oamenii de știință au dezvoltat mai multe teorii – patru, mai exact:
- Teoria aposematismă
- Teoria patologică
- Teoria stresului vizual
- Teoria memei de pe internet
Teorie aposematismă
O teorie propusă inițial de Cole, susține că oamenii au evoluat pentru a se teme de astfel de tipare, deoarece acestea sunt, de obicei, observate pe pielea animalelor otrăvitoare sau pe alimente.
„Dacă luăm în considerare animalele care sunt periculoase în acest sens, cum ar fi broasca cu săgeată otrăvitoare, acestea tind să fie acoperite de culori cu un contrast ridicat. Aceste modele vizuale se găsesc rar în lumea naturală”, a explicat Cole.
„Practic, ideea este că atunci când te uiți la o imagine tripofobă, creierul tău te avertizează”.
Teoria patologică
Această explicație sugerează că tripofobia reprezintă o adaptare evolutivă: multe boli ale pielii au trăsături tripofobe, oamenii au evoluat pentru a acorda atenție acestor tipare.
„Această explicație urmează gândirea că oamenii au dezvoltat o sensibilitate față de patologia pielii. În acest fel, este posibil ca o reacție tripofobă să ne facă atenți la orice boală, fie asupra noastră, fie a celorlalți”.
Teoria stresului vizual
Această teorie propune faptul că nu putem fi cu siguranță siguri ce o provoacă. Triptofobia nu are niciun scop funcțional și nu are o adaptare evolutivă solidă.
Neuroștiința din spatele acestei teorii este destul de interesantă. Recent, am folosit o tehnică, numită spectroscopie în infraroșu, pentru a examina persoanele care suferă de tripofobie. Această metodă permite oservarea fluxului de sânge și activitatea cerebrală din creierul cuiva”, a declarat Cole.
„Văzând imagini tripofobe, fluxul de sânge era mai mare în partea anterioară a creierului participanților, în zonele vizuale ale creierului, mai degrabă decât în zonele de luare a deciziilor din partea frontală”.
Conform declarațiilor lui Cole, acest lucru poate indica un răspuns tripofob care nu ne poate determina să luăm o decizie cu privire la cât de periculos este un obiect. „Analiza indică că s-ar putea să nu existe un motiv evolutiv pentru care să nu ne placă aceste imagini – poate fi pur și simplu reacția negativă a creierului.”
Teoria memei de pe internet
Ce s-ar fi întâmplat dacă termenul de tripofobie nu ar fi apărut pe forumurile de pe internet? Este posibil ca această fobie sa le fi fost indusă oamenilor ca fiind una periculoasă? Aceasta este explicația pe care unii au prezentat-o.
„Această situație reprezintă argumentul dintre natura umană și percepție: oamenii se nasc cu o repulsie existentă la lucruri precum șobolanii? Sau suntem condiționați social să ne temem de ei?”, a menționat Cole.
„Așa cum susțin unii oameni, nu este ciudat faptul că mai mulți oameni dezvoltă fobii de păianjeni, dar nu și de mașini, care sunt mai periculoase? Aici există o dezbatere masivă despre originea fobiei.”
Este dificil de examinat factorii genetici – nu s-au efectuat încă studii de fobie pe gemeni identici, crescuți în locuințe diferite.
În cadrul unui studiu, sugarii în vârstă de șase luni s-au dovedit a avea niveluri ușor mai ridicate de noradrenalină chimică de „luptă sau fugă”, atunci când li s-au prezentat imagini cu șerpi și păianjeni, comparativ cu cele în care erau flori și pești aurii. Dar acest lucru singur nu dovedește faptul că fobiile umane comune și temerile sunt existente la naștere.
„Și odată cu apariția tripofobiei, este din ce în ce mai greu să separi natura de instinctul de apărare. Pe măsură ce aceste imagini devin mai populare în mediul online, cât de probabil este să găsești un adult care nu a mai văzut o imagine tripofobă și să îi testezi reacția?”
Pe scurt, când vine vorba de explicarea tripofopiei, devine din ce în ce mai puțin probabil să cunoaștem adevărul.
