Existența unui număr mare de oameni care îndură greutăți extreme din cauza pandemiei de COVID-19, băncile de alimente din Marea Britanie oferă o utilitate mai importantă ca niciodată. Aceste instituții vitale, finanțate în principal prin donații publice, acționează ca o plasă de siguranță, astfel încât cei aflați în criză financiară să nu sufere de foame.
Însă există o secțiune a societății care nu poate beneficia întotdeauna de sprijinul acestora, și anume sugarii, cel mai vulnerabil grup dintre toate. În Marea Britanie, majoritatea bebelușilor depind, în totalitate sau în principal, de laptele praf.
Laptele pentru bebeluși reprezintă o parte consistentă din bugetul alimentar, alocat unei familii cu venituri mici. Acesta poate costa până la 30 £ pe săptămână, iar cele mai multe bănci de alimente nu depozitează laptele praf, deoarece este identificat ca fiind un element care influențează negativ promovarea alăptării pe cale naturală.
Unele autorități locale și consiliile de administrație din domeniul sănătății solicită băncilor de alimente, în mod explicit, să nu furnizeze laptele praf, citând adesea recomandările recente ale ONU cu privire la această problemă, potrivit unui raport recent publicat de Feed, o organizație de caritate din Scoția, care își propune să ofere consiliere imparțială cu privire la alimentația sugarilor.
Rezistența, în ceea ce privește furnizarea laptelui praf, provine dintr-o dispută de lungă durată asupra hrănirii sugarilor. În trecut, unii producători au susținut, în mod greșit, că laptele praf promovat de către aceștia a fost cea mai sănătoasă alegere. În prezent, este cunoscut faptul că laptele matern conține o serie de substanțe benefice, precum anticorpi ce luptă împotriva microbilor și există unele dovezi cu privire la faptul că, bebelușii alăptați prezintă mai puține infecții în primul an de viață.
De asemenea, se consideră că există și alte beneficii pe care laptele matern le are asupra organismului de-a lungul vieții, precum protejarea împotriva obezității și astmului, și creșterea IQ-ului. Studiile sugerează faptul că aceste corelații apar deoarece, în țările cu venituri ridicate, precum Regatul Unit, alăptarea este mai frecventă în rândul familiilor mai bine dezvoltate.
Organizațiile de sănătate pentru copii tind să afirme faptul că, dacă familiile au un copil pe care nu îl pot hrăni, au nevoie de ajutor specializat din partea serviciilor de sănătate sau sociale. Acest lucru poate dura totuși, iar, de cele mai multe ori, oamenii recurg la diluarea laptelui praf sau alternative de lapte nepotrivite, care riscă sănătatea copiilor, conform raportului publicat de Feed.
Chiar dacă circumstanțele financiare se modifică, nu este ca și cum familiile pot trece, pur și simplu, de la laptele praf la alăptare. Când cineva oprește procesul de alăptare sau nu îl începe, producția de lapte încetează. Așadar, spunând că o persoană ar trebui să alăpteze atunci când aceasta se află în imposibilitatea de a face acest lucru, este echivalent cu a spune că o persoană nu ar trebui să fie săracă.
Lăsând la o parte beneficiile asupra sănătății, nu toate mamele pot alăpta. De exemplu, o femeie poate să nu aibă suficient lapte sau să urmeze un tratament medicamentos, lucru care ar fi putea fi dăunător pentru copil, dacă aceasta l-ar alăpta.
De asemenea, alăptarea poate fi dureroasă și poate dura mult timp și efort. Adesea, se consideră faptul că procesul de alăptare este unul gratuit, însă acest lucru este valabil doar dacă considerați timpul și munca femeilor ca fiind lipsite de valoare financiară.
Cu alte cuvinte, laptele matern nu este întotdeauna cea mai bună soluție și numai persoanele implicate pot decide dacă beneficiile de sănătate depășesc orice taxă privind bunăstarea, pentru a lua această decizie.
În ultimul deceniu, promovarea alăptării a făcut exces de zel, lucru ce a făcut ca unele mame, care folosesc laptele praf, să se simtă atât de vinovate încât sănătatea lor mintală să fie afectată. Acest lucru a declanșat o serie de reacții în lanț în cadrul unor grupuri, precum Fed, care susțin faptul că sistemul de sănătate nu ar trebui să încerce să controleze corpurile oamenilor în acest fel.
