Această cercetare oferă o perspectivă asupra modului în care oamenii antici au domesticit câinii.
Oamenii de știință sunt de părere că hrănirea lupilor cu resturi de carne, în timpul iernilor aspre, ar fi putut juca un rol important în domesticirea câinilor, în urmă cu aproximativ 14.000 de ani.
Cercetarea acestora, publicată în jurnalul Scientific Reports, se bazează pe o analiză a cantității de carne slabă pe care vânătorii-culegători eurasiatici ar fi putut să o consume.
Câinele este descendentul lupului și primul animal domesticit de către oameni. Se consideră faptul că oamenii care trăiau în timpul ultimei Ere Glaciare, în urmă cu aproximativ 14.000 – 29.000 de ani, se aflau în concurență directă cu lupii pentru vânarea prăzii.
Cercetătorii speculează că, dacă lupii și oamenii ar fi vânat aceleași animale în timpul iernilor aspre, oamenii ar fi ucis lupii pentru a elimina concurența, mai degrabă, decât să îi îmblânzească. În acest sens, întrebarea este următoarea: cum au domesticit oamenii o specie competitivă?
O echipă de cercetători, condusă de către dr. Maria Lahtinen, om de știință în cadrul „Finnish Food Authority” din Finlanda, a analizat valoarea energetică a alimentelor pe bază de carne, precum caii, elanii, căprioarele și nevăstuicile, sugerând faptul că în acea perioadă, atât oamenii, cât și lupii ar fi prădat aceste animale.
Valoarea energetică a alimentelor pe bază de carne a fost calculată prin măsurarea aportului caloric al componentelor sale proteice și grase. Constatările au dezvăluit faptul că toate speciile de pradă ar fi furnizat mai multe proteine decât ar fi putut consuma oamenii.
Potrivit cercetătorilor, acest lucru se datorează faptului că oamenii nu se pot adapta pe deplin unei diete carnivore, fiind capabili să digere aproximativ 20% din necesarul lor de energie provenit din proteine. Lupii, pe de altă parte, se pot dezvolta prin intemediul consumului de carne slabă timp de luni de zile.
Autorii studiului consideră faptul că oamenii ar fi putut hrăni lupii cu carne slabă în exces, „ceea ce ar fi putut permite conviețuirea acestora împreună, chiar și în lunile grele de iarnă”. Aceștia susțin că, la un moment dat, oamenii au început să trateze lupii drept însoțitori de vânătoare și pentru asigurarea pazei, facilitând astfel procesul de domesticire și mai mult.
Diferențele dintre constrângerile alimentare ale lupilor și ale oamenilor au permis domesticirea câinilor în medii dure, spre sfârșitul perioadei Pleistocenului.
„Excesul de proteine a scăzut concurența dietetică și a sporit posibilitatea existenței simpatrice. Acesta ar fi putut fi un impuls semnificativ pentru ca lupul să devină „cel mai bun prieten al nostru”.
