Ce este somnul?
Somnul este o stare de conștiință modificată, în care devenim mai puțin conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Somnul poate lua diferite forme în cazul animalelor. De exemplu, delfinii utilizează, în mod alternant, 50% din creier, fiind capabili să înoate în timp ce dorm.
Pentru oameni, somnul implică patru etape, numite N1, N2, N3 și mișcarea rapidă a ochilor (REM). N1 este cea mai ușoară etapă a somnului. De obicei, apare imediat după ce ați adormit și durează, de obicei, mai puțin de 10 minute. În timpul etapei N2, somnul devine mai profund. Această etapă este caracterizată de unde cerebrale de amplitudine mare, numite „complexe K” și explozii de unde de amplitudine inferioară numite „fusuri de somn”. N3 este cel mai profund stadiu al somnului și se caracterizează prin unde cerebrale lente, numite unde delta.
În cele din urmă, în timpul somnului REM, activitatea creierului și ritmul respirației cresc, iar ochii se mișcă rapid în multe direcții. Visele noastre cele mai vii au tendința să apară în somnul REM, iar creierul nostru ne paralizează mușchii, astfel încât să nu putem întrerupe această etapă. În timpul nopții, oamenii repetă continuu aceste patru etape de somn, cu un ciclu complet care durează aproximativ 90 de minute la adulți.
Cât timp este necesar să dormim?
Acest lucru variază în funcție de vârsta persoanei respective. În anul 2014, o revizuire a unei cercetări științifice a concluzionat că în cazul copiilor, cu vârste cuprinse între unu și doi ani, aceștia au nevoie, de obicei, de 11 până la 14 ore de somn pe noapte, iar acest lucru scade odată cu vârsta. Adolescenții au de obicei nevoie de aproximativ 8 până la 10 ore de somn, în timp ce adulții au nevoie de aproximativ 7 până la 9 ore pe noapte. Totuși, există diferențe între oameni, iar unii adulți pot funcționa perfect dacă au dormit șase ore.
De asemenea, este posibil să dormi prea mult: adulților nu li se recomandă să doarmă 11 sau mai multe ore pe noapte. Există legături între somnul excesiv și problemele medicale, inclusiv bolile cardiovasculare, obezitatea și diabetul, dar nu este clar motivul. S-ar putea chiar ca aceste condiții să provoace somnul excesiv sau organismul prelungește perioada somnului atunci când corpurile umane ar fi predispuse la anumite riscuri.
De ce visăm?
Psihanalistul Sigmund Freud a sugerat faptul că visele oferă indicii despre „mintea inconștientă”, argumentând că aceasta ne oferă o modalitate de a îndeplini dorințele ascunse. Mulți oameni de știință resping acum această teorie, deoarece ideile sale se bazau doar pe un număr mic de oameni și este, de asemenea, dificil, dacă nu imposibil, să testezi unele dintre ideile sale.
O idee mai populară este aceea că visurile ne ajută să procesăm și să gestionăm emoțiile pe care le-am trăit în timpul zilei. O altă teorie este că visarea oferă un fel de model al „realității virtuale” al lumii, permițându-ne să testăm anumite procese cognitive.
De asememenea, visele noastre pot oferi un fel de mecanism de supraviețuire, permițându-ne să simulăm potențiale amenințări sau să repetăm situații sociale în prealabil. În cele din urmă, s-ar putea ca visele să nu îndeplinească o funcție specifică, ci să fie pur și simplu produsul secundar al activității neîncetate a creierului nostru, în timp ce dormim.
De ce are nevoie corpul nostru de somn?
Somnul are multiple beneficii pentru corpul și creierul nostru, fapt care ajută, de asemenea, să explice de ce a evoluat somnul. De exemplu, somnul este important pentru producerea anumitor hormoni, cum ar fi hormonul de creștere, care, printre altele, stimulează regenerarea celulelor deteriorate și pe moarte. De asemenea, somnul ne permite să restabilim, să regăsim și să echilibrăm anumite procese fiziologice din corpul nostru. Un exemplu în acest sens este constatarea din anul 2013 a cercetătorilor din cadrul Universității din Rochester, New York, potrivit căreia toxinele care se acumulează în creierul nostru, în timpul orelor active, sunt eliminate din creier în timpul somnului.
De asemenea, somnul joacă un rol important în stimularea sistemului nostru imunitar, în învățarea și consolidarea amintirilor și în reglarea emoțională – în esență, capacitatea noastră de a gestiona și controla sentimentele și comportamentul nostru.
De ce a evoluat somnul?
Evoluția somnului este ceva paradoxal. Ne petrecem aproximativ 30% din viața noastră dormind, dar în acest timp vigilența noastră este la cel mai scăzut nivel și suntem mai puțin susceptibili să observăm amenințări. Somnul i-ar fi făcut pe strămoșii noștri antici mai puțin conștienți de prezența unui animal periculos, precum un tigru.
De asemenea, de obicei nu putem să mâncăm, să bem sau să ne reproducem în timp ce dormim, toate acestea fiind esențiale pentru supraviețuirea noastră. „Dacă somnul nu îndeplinește o funcție vitală, este cea mai mare greșeală pe care a făcut-o vreodată”, a declarat Allan Rechtschaffen, cercetător al somnului. Teoriile evolutive includ ideea că somnul ne permite să conservăm energia și să o economisim pentru atunci când suntem activi sau că somnul ne face de fapt mai puțin vulnerabili la amenințări în timpul întunericului nopții, păstrându-ne imobilizți și mai puțin predispuși la pericole.
