În data de 7 noiembrie 2020, observatorul Arecibo a suferit o nouă avarie. Unul dintre cele 12 cabluri principale care susțineau construcția s-a rupt și a sfâșiat antena principală a radiotelescopului. Incidentul vine la doar 3 luni de la defectarea unui alt cablu. Cercetătorii sunt îngrijorați de faptul că tensiunile crescute din cablurile rămase ar putea conduce la alte defecțiuni consecutive și la prăbușirea platformei antenei, care este suspendată deasupra construcției în formă de vas.
„Nu este o imagine frumoasă”, a declarat Joanna Rankin, radioastronom din cadrul Universității din Vermont. Este „fără îndoială” cel mai grav accident din lunga istorie a observatorului, a declarat fostul director Donald Campbell, din cadrul Universității Cornell.
Telescopul care este în funcțiune de 60 de ani, construit într-o depresiune pe dealurile din Puerto Rico, este încă apreciat de cercetători. Antena uriașă de 307 de metri a fost mult timp cea mai mare din lume până când a fost depășită de radiotelescopul sferic, cu o deschidere de cinci sute de metri(FAST), în anul 2016 . În plus, acesta este unul dintre puținele telescoape care prezintă capacitatea nu numai de a capta unde radio, ci și de a emite unde, sub formă de fascicule radar, care îi ajută pe cercetători să urmărească asteroizii cu o traiectorie apropiată de Pământ.
În anul 2017, în urma uraganului Maria, care a devastat Puerto Rico, observatorul a suferit o serie de pagube majore. Reparațiile au continuat în luna august 2020, când un cablu auxiliar de 13 centimetri, unul dintre cele șase care leagă cele trei turnuri de susținere de platforma antenei suspendate, s-a desprins din priza sa de pe platformă. Cablurile auxiliare au fost adăugate în anul 1994 pentru a face față greutății suplimentare a antenelor noi, adăugate în urma unui proces de modernizare. În luna octombrie 2020, Universitatea din Florida Centrală (UCF), care conduce consorțiul al gestionării observatorului, a solicitat 10,5 milioane de dolari pentru reparații de urgență de la proprietarii Arecibo, National Science Foundation (NSF).
Ultima defecțiune a avut loc la ora locală 19:39, într-o seară de vineri (7 noiembrie) atunci când un cablu de 9 cm grosime s-a rupt. De la fiecare dintre turnurile de sprijin pleacă 4 astfel de cabluri care se leagă la platforma de 900 de tone. Înaintea acestui incident, a mai avut loc o defecțiune a unui cablu, la același turn, așadar cele două cabluri rămase sunt supuse unor solicitări suplimentare semnificative. „Tensiunile din cabluri sunt extrem de mari”, a declarat fostul director Arecibo, Robert Kerr.
„Monitorizăm situația și luăm în considerare toate opțiunile posibile pentru a accelera stabilizarea structurii. Prioritatea noastră cea mai mare este sănătatea și siguranța personalului de la Arecib”, a declarat NSF într-un comunicat: Consorțiul condus de UCF a preluat managementul observatorului, ca parte a unui efort al NSF de a-și reduce finanțarea către facilitățile mai vechi, găsind noi parteneri care să suporte o parte din costuri. Au fost necesare tăieri de bugete pentru a plăti operarea noilor instalații încă în construcție. Momentan, NSF nu a declarat dacă va plăti pentru reparațiile solicitate de UCF, sau pentru orice alte defecțiuni cauzate de ruperea cablului. Totuși, Campbell a declarat faptul că impresia generală lăsată de NSF a fost „foarte susținătoare încă de ruperea primul cablu”.
Kerr a declarat faptul că au existat o mulțime acuzații cu privire la managerii care nu au oferit informații cu privire la întreținerea instalației îmbătrânite. „Instrumentele adăugate în anul 1994 au creat tensiuni suplimentare, care nu au fost luat în calcul la momentul conceperii instalației. Au fost o mulțime de pași greșiți care au condus la aceste evenimente”, a adăugat acesta.
„Arecibo este esențial pentru multe domenii și ar fi o mare pierdere dacă acesta nu ar putea fi reparat. Sensibilitatea sa este mult mai mare decât a oricărui alt instrument de acest fel. În plus, este foarte flexibil în utilizare”, a declarat Rankin. „Observatorul are o gamă spectaculoasă de capabilități, prezentând un câmp observațional de la stratosferă până la limita îndepărtată a universului. Ar fi o rușine extraordinară dacă s-ar pierde acest lucru”, a declarat Campbell.
