Cele patru tipuri principale de grupe sanguine sunt A, B, AB și O. Dezvoltarea sistemului de clasificare a acestora a facilitat efectuarea transfuziilor de sânge, în condiții de siguranță. La fel ca toate celelalte celule, celulele roșii din sânge prezintă pe suprafața lor anumite molecule denumite „antigene”. Oamenii au antigene diferite, în funcție de genele lor. Antigenele sunt foarte importante în cazul unei transfuzii, deoarece dacă se efectuează o transfuzie ce conține celule roșii cu alte antigene, sistemul imunitar le va ataca, acest lucru putând provoca insuficiență renală și probleme pulmonare.
În anul 1901, medicul austriac Karl Landsteiner a identificat cele mai comune două antigene din sânge, pe care le-a numit A și B. De asemenea, acesta a constatat faptul că unii oameni nu aveau nici un antigen (tip O), iar în anul 1902 doi dintre studenții săi au descoperit că unii oameni au ambele antigene (tip AB).
În anul 1937, Landsteiner și colegul său Alexander Wiener au descoperit un alt antigen, pe care l-au numit „factor Rhesus”, datorită similitudinii sale cu un antigen prezent la maimuțele rhesus. Dacă o persoană prezintă acest antigen, cunoscut în prezent ca RhD, grupa sanguină este clasificată ca având „RhD pozitiv”. În lipsa acesteia, grupa sanguină prezintă „RhD negativ”.
De la momentul descoperirii, medicii au dezvoltat mai multe modalități de clasificare a grupelor sanguine. În prezent există 36 de sisteme în total, care implică 346 de antigene diferite, majoritatea fiind extrem de rare sau care nu au consecințe în cazul transfuziilor de sânge.
Ambele antigene, A și B, au evoluat în urmă cu peste 20 de milioane de ani. Scopul lor exact este necunoscut, dar se suspectează că acestea pot juca un rol în coagularea sângelui și pot ajuta la protejarea împotriva anumitor boli, cum ar fi holera.
