Auzul reprezintă o abilitate pe care o învățăm cu toții la începutul vieții. Într-adevăr, începem să ne antrenăm acest simț încă din uter, în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, când începem să percepem sunetele, precum vocea mamei noastre.
Chiar înainte de a rosti primul nostru cuvânt, la vârsta de aproximativ un an, îi ascultăm cu atenție pe cei care vorbesc în jurul nostru și începem să învățăm limba. Antrenamentul auditiv al creierului poate continua pe tot parcursul vieții, însă, ca și în cazul altor abilități, este mai eficientă dezvoltarea acestora pe parcursul perioadei din copilărie, când creierul are mai multă plasticitate, capacitate de adaptare și de învățare.
De cele mai multe ori, oamenii de știință au analizat muzicienii, pentru a explora modul de dezvoltare al abilităților noastre de ascultare. Muzicienii își antrenează urechile, în mod natural, pentru a auzi mai bine sunetele. Un astfel de exemplu este reprezentat de grupurile muzicale, în care fiecare individ trebuie să învețe să selecteze sunetul unui instrument specific, în contrast cu sunetul realizat de către restul trupei.
Acest proces de dezvoltare durează mulți ani, iar studiile efectuate asupra copiilor au descoperit diverse îmbunătățiri, precum o mai bună memorie verbală, citirea și capacitatea de a rămâne concentrat asupra sarcinilor importante.
O sarcină importantă a auzului, pe care o realizăm cu toții, este de a selecta vorbirea din cadrul unor surse de zgomot perturbatoare. Acest lucru ar putea fi utilizat pentru a putea conversa cu un prieten, într-un restaurant zgomotos, sau pentru a urmări dialogul unui actor, în contrast cu efectele sonore și muzica unei coloane sonore a filmului.
Există dovezi, din ce în ce mai mari, referitoare la faptul că muzicienii care și-au antrenat auzul în domeniul muzical, sunt mai capabili să selecteze convorbirea dorită, din cadrul unui grup de oameni, mai ales în cazul în care zgomotul deranjant provine de la alte persoane.
