Descoperirile recente ar putea oferi noi oportunități, în ceea ce privește dezvoltarea de medicamente, care modifică modul în care insectele percep gustul sângelui.
O echipă de cercetători din SUA a descoperit compușii din sângele uman, care atrag țânțarii, oferind o potențială perspectivă către dezvoltarea unui medicament, care ar putea masca aroma tentantă a sângelui uman.
Insectele nu sunt atrase de arome simple, precum dulce sau sărat, ci doar o combinație complexă de ingrediente.
Cercetători, din cadrul Universității Rockefeller, New York, a utilizat femele modificate genetic pentru a observa ce neuroni se activează, în momentul în care acestea au gustat sângele.
În cazul țânțarilor, doar femelele se hrănesc cu sânge, pentru a facilita dezvoltarea ouălor acestora, însă în principal, se hrănesc cu nectar, ca și în cazul altor mii de specii de insecte.
Obiceiurile acestora de a extrage sângele, le prezintă drept cele mai letale insecte de pe planetă, omorând în fiecare an, sute de mii de oameni prin transmiterea unor boli, precum malaria, febra dengue și febra galbenă.
Cercetătorii au manipulat țânțarii să treacă de la modul de hrănire cu nectar la modul de hrănire cu sânge, oferindu-le un amestec pe bază de patru compuși, dezvoltat pentru a imita aroma sângelui uman. Acesta conținea glucoză, clorură de sodiu, bicarbonat de sodiu și adenosintrifosfat (ATP), un compus care furnizează energie celulelor.
Țânțarii preferau acest amestec de „sânge” sintetic, însă amestecul pe bază de zahăr și soluție salină nu era pe placul acestora.
O etichetă fluorescentă, prezentă în cadrul insectelor modificate genetic, strălucea în momentul în care o celulă nervoasă era activată. Acest lucru le permitea cercetătorilor să analizeze ce tip de celule nervoase se activau, în momentul în care insectelor li se ofereau tipuri diferite de hrană
Glucoza, care se regăsește atât în nectar, cât și în sânge, nu a activat, în mod constant, niciun neuron specific. Clorura de sodiu, bicarbonatul de sodiu și ATP-ul au activat fiecare, grupuri specifice de neuroni.
Cu toate acestea, un grup de neuroni a fost activat doar în cazul sângelui, incluzând atât sângele real, cât și amestecul sintetic realizat de către cercetători. În cazul testării, în mod individual, a ingredientelor amestecului sintetic, nu s-a produs nicio modificare specifică a neuronilor.
„Acești neuroni încalcă regulile codificării gustului tradițional, despre care se consideră faptul că aceste caracteristici se păstrează de la muște până în cazul oamenilor”, a declarat Veronica Jove, unul dintre cercetătorii principali ai studiului.
Dr. Leslie Vosshall, conducătorul laboratorului din cadrul Institutului Medical Howard Hughes, de la Universitatea Rockefeller, a declarat faptul că această analiză ar putea conduce, în cele din urmă, la insectifuge orale pentru țânțari, care ar putea interfera cu gustul acestora pentru sânge. Însă, tot aceasta a menționat și faptul că este imposibil de înțeles, în mod concret, ce impact are gustul sângelui uman asupra țânțarilor.
Leslie a comparat acest lucru cu încercarea de a descrie modul în care, o albină observă o floare, în nuanțe ultraviolete, invizibile pentru ochiul uman sau a modului în care liliecii văd prin intermediul ecolocației, imperceptibilă pentru oamenii. „Nu există astfel de acțiuni în experiența umană”, a menționat aceasta.
