În anul 2013, o știre legată de Talea de Castro, un sat mexican cu o populație de aproximativ 2400 de locuitori, situat la nord de regiunea Oaxaca a făcut înconjurul lumii. América Móvil, compania de telecomunicații gigant care trebuia să se ocupe de acea zonă, refuzase să le furnizeze sătenilor servicii de telefonie mobilă și internet. În urma acestei vești, locatarii au decis să își construiască propria lor rețea.
Practic, o comunitate predominant indigenă, a reușit să îl umilească pe Carlos Slim, proprietarul America Móvil și cea mai bogată persoană din lume la acea vreme. „Povestea completă a acelei rețele de scurtă durată, dezvoltată local, este mai complicată”, a declarat Roberto J. González, în relatarea sa despre inovația rurală.
Talea de Castro nu a fost niciodată un sat izolat de restul lumii. O comunitate care a supraviețuit cuceririlor spaniole și care a rezistat interferențelor guvernului, timp de 500 de ani, poate deveni multe lucruri, dar „înapoiată” nu este unul dintre ele.
Globalizarea reprezintă un „vârtej omogenizator” de tehnologie, finanțe și birocrație care aduce după sine dezvoltări, în ceea ce privește drumurile, spitalele, școlile, divertismentul, locurile de muncă și medicina. Cu toate acestea, cu fiecare dezvoltare provenită din exterior, obiceiurile indigene sunt diminuate sau uitate. Fermierii din Talea de Castro pot exporta în prezent cafea și alte culturi, dar, totodată, multe dintre câmpuri sunt abandonate din cauza tinerilor care pleacă în SUA.
O parte din clădirile tradiționale mexicane sunt construite parțial din noroi. Acesta este un material mult mai ieftin și mai ușor de utilizat. În plus, se pot efectua reparații mult mai ușor și este mult mai bun, din punct de vedere ecologic, decât alternativele populare. În ciuda acestui fapt, aproape toate clădirile noi din Talea de Castro sunt realizate din beton.
În anul 2013, în acest sat s-a dezvoltat o tehnologie destul de importantă: o rețea de telefonie de tip DIY, asamblată de Peter Bloom, specialist în dezvoltare rurală, născut în SUA, și Erick Huerta, un avocat mexican în domeniul telecomunicațiilor. Ambii considerau că accesul la rețelele de telefonie mobilă și la internet este un drept al omului. De asemenea, au mai fost implicați și „Kino”, un hacker care a ajutat comunitățile indigene să se sustragă de la controlul statului și Minerva Cuevas, o artistă cunoscută, în principal, pentru pirateria codurilor de bare din supermarketuri.
Rețeaua din Talea de Castro rula un program de rețea de telefonie mobilă open-source numit OpenBTS. Telefoanele mobile aflate în raza de acțiune a unei stații puteau comunica între ele și se puteau conecta la nivel global prin internet.
Cu toate acestea, rețeaua nu a funcționat niciodată foarte bine. Ori de câte ori internetul cădea, întreaga zonă își pierdea acoperirea mobilă. Recent, compania de telefonie Movistar a venit cu un plan agresiv pentru a oferi în regiune o acoperire regulată (dar costisitoare). Ideea unei rețele autonome în Talea de Castro există în continuare, totuși, aceasta va fi în colaborare cu alte organizații care furnizează servicii de telefonie și internet în alte 70 de sate din mai multe regiuni din Oaxaca.
Rețeaua numită Connected este o relatare a modului în care o comunitate rurală preia controlul, asupra forțelor care îi amenință existența. Oamenii din Talea de Castro se dispersează din ce în ce mai mult pe continente, în căutarea unei vieți mai bune. Povestea satului „Satul virtual Talea de Castro”, pe care aceștia au creat-o pe Facebook și pe alte site-uri, pentru a-și aminti originile este emoționantă, dar aceasta arată faptul că 50 de ani de dezvoltare au dezbinat o cultură locală mai mult decât 500 de ani de cuceriri.
