Rodrigo Müller lucra la un bloc de stâncă de la baza dealului Agudo, ce se află la o oră distanță de Porto Alegre, când a observat, pentru prima dată, o aglomerare neobișnuită de osteoderme, acestea reprezentând depozite osoase care formează plăci pe pielea unei reptile sau a unui amfibian.
„A fost o surpriză, pentru că nu am mai văzut niciodată așa ceva în Brazilia până în acel moment”, spune Müller, un paleontolog de la Universitatea Federală din Santa Maria. Totul ar fi trebuit să fie o vizită obișnuită la situl Janner, o casă a unora dintre cei mai timpurii dinozauri care au cutreierat Pământul.
În timp ce își continua activitatea sa, acesta a curățat pământul de pe un craniu intact și alte câteva oase fosilizate. Acestea formau un schelet bine păstrat și aproape complet dintr-o reptilă rară, Ornithosuchidae, o familie considerată a fi predecesoarea crocodililor și ai aligatorilor de azi, care au fost înregistrați anterior doar în Argentina și Scoția.
În urmă cu 230 de milioane de ani, Dynamosuchus collisensis, recent numit așa pentru mușcătura sa puternică și pentru locul unde a fost descoperit, a fost descris pe 31 ianuarie 2020, în revista Acta Palaeontologica Polonica, de către o echipă care include colegii lui Müller de la Museo de La Plata din Argentina și Virginia Tech din Statele Unite. Doar alte trei specii de Ornithosuchid au fost descoperite în lume, ultima dintre ele fiind găsită în Argentina și descrisă în urmă cu 50 de ani.
În timp ce mușcătura sa putea zdrobi oasele, iar dinții asemănători unor lame, puteau să sfâșie carnea, Müller și colaboratorii săi cred că Dynamosuchus collisensis a fost un necrofag lent, similar cu vulturii și hienele de astăzi. Acesta se hrănea mai ales cu cadavre de animale și cu prăzi ușor de prins. Asta înseamnă că acest animal completa o parte crucială a lanțului trofic de care paleontologii nu știau că există în această regiune a Braziliei, până acum.
„Ne ajută să înțelegem mai bine cum a funcționat acel ecosistem”, spune Müller.
Fără necrofili precum Dynamosuchus collisensis, cadavrele și alte deșeuri organice s-ar fi acumulat în loc să se descompună. Această degradare permite plantelor să absoarbă nutrienți esențiali. Aceste plante hrănesc apoi erbivore și omnivore, permițând ciclului să continue.
Abundența de oase
Această reptilă din perioada triasică era destul de mare în comparație cu alte animale care au trăit în acea perioadă, măsurând aproximativ 7 metri în lungime. Spre deosebire de reptilele moderne, Dynamosuchus collisensis era terestru. Cele patru membre ale sale erau plasate sub corpul său și nu pe lateral, în timp ce osteodermele erau înșiruite în două rânduri, pe tot spatele.
Acesta trăia în zonele împădurite înconjurate de râuri, alături de unii dintre cele mai timpurii dinozauri cunoscuți, strămoșii mamiferelor, numiți cynodonts și alte reptile, precum rinhosaurii.
Fosilele recent descoperite conectează evoluția și interacțiunile dintre plăcile tectonice pe care au trăit Ornithosuchidae, care la acea vreme, făceau parte din supercontinentul Pangea. Animalul descoperit în Brazilia este strâns legat de unul dintre exemplarele găsite în Argentina, decât cele două exemplare din Argentina, comparate între ele. Această constatare indică faptul că fauna a schimbat aceste specimene pe distanțe lungi, ceea ce duce la concluzia că aceștia nu au evoluat într-un mod izolat, spune Müller.
„Faptul că există organisme foarte apropiate în ceea ce privește aceste asemănări în Brazilia și Argentina, din aceeași perioadă de timp, indică o legătură între mediu și ecologii, deși fiecare regiune a avut diferențe care au promovat modificarea speciei”, spune Marco Aurélio Gallo de França, un paleontolog de la Universitatea Federală din regiunea San Francisco, care nu a luat parte la descoperire.
Datorită stării foarte bune a fosilelor de Dynamosuchus collisensis, Müller și ceilalți cercetători pot efectua teste suplimentare cu privire la puterea mușcăturii reptilei, folosind scanări CT, pentru a crea modele digitale 3D.
„Aceste fosile s-au păstrat foarte bine. Practic oasele nu au suferit deformații, iar o bună parte din craniu și scheletul postcranian sunt aproape intacte, putându-se, astfel, realiza o analiză pe întreg corpul acestui animal”, spune Müller cu privire la fosilă. „Există foarte multe informații ce pot fi culese din aceste oase.”
