Acasă Cultură PRIMA DOVADĂ A EXISTENȚEI „CONURILOR DE CAP” A FOST GĂSITĂ ÎNTR-UN MORMÂNT...

PRIMA DOVADĂ A EXISTENȚEI „CONURILOR DE CAP” A FOST GĂSITĂ ÎNTR-UN MORMÂNT EGIPTEAN, VECHI DE 3.300 DE ANI

202
0
Această femeie a fost îngropată purtând un con de cap într-un cimitir din Amarna, Egipt

De mii de ani, vechii egipteni au fost descriși purtând așa-numitele „conuri de cap”, dar până acum, arheologii nu aveau dovezi fizice ale existenței lor. Acum, două astfel de conuri de cap, confecționate din ceară, au fost descoperite pe craniile a doi indivizi înmormântați acum aproximativ 3.300 de ani, pe terenul Amarna, din Egipt.

Între 1550 î.Hr. și 30 î.Hr., arta egipteană înfățișa oamenii care poartă conuri pe cap. Deoarece nu s-a găsit vreun exemplu al acestor conuri, arheologii s-au întrebat dacă există de fapt sau au fost un motiv artistic care nu avea nicio bază reală (similar cu persoanele cu halo deasupra capului, în arta creștină).

Această nouă descoperire dovedește că aceste conuri au existat și oferă și informații privind modul de confecționare a lor, fapt consemnat de o echipă de arheologi într-o lucrare publicată pe 10 decembrie 2019, în revista Antiquity.

Conuri de cap


Cimitirul de la Amarna, unde a fost îngropată femeia cu con de cap. (Image credit: Amarna Project)

Cei doi indivizi purtători de con, au fost găsiți în parcele separate, în cimitirele din Amarna. Una dintre cele două persoane, o femeie, a fost găsită în 2010. Ea murise când avea între 20 și 29 de ani. Avea „împletituri lungi, groase, cu multe extensii și bucle de capăt” și „conul a fost găsit în sit, așezat deasupra capului, peste părul bine conservat”, a scris echipa arheologică în acel articol. Cercetătorii au remarcat faptul că „forma generală (a conului) pare a fi cea a unei cupole joase”, inițial, măsurând aproximativ 3,1 inci (80 milimetri) înălțime și 3,9 inci (100 mm) lățime.

Cealaltă persoană, găsită în 2015, avea între 15 și 20 de ani când a murit (sexul nu este cunoscut). Acest individ părea să aibă „părul terminat în bucle deschise, probabil nestilate”, fără împletituri, au scris arheologii, menționând că mormântul fusese jefuit la un moment dat.

În ambele cazuri, conurile apar colorate în crem. Analiza spectroscopică a indicat că aceste conuri erau probabil făcute din ceară de albine. Niciuna dintre persoane nu părea să fi fost bogată. O evaluare a oaselor lor, a sugerat că amândoi au lucrat intensiv și au suferit din cauza lipsei de hrană de-a lungul vieții lor.

Conurile misterioase

Scopul conurilor este încă un mister. În reprezentările artistice, conurile de cap „sunt adesea înfățișate ca fiind purtate de oaspeți, atât de sex feminin, cât și de sex masculin, în scene de banchet, inclusiv de cei care cinstesc morții sau de către proprietarii masculini de morminte, care participau la ritualurile funerare sau erau dăruite de către rege”, au scris arheologii. Scenele artistice au arătat, de asemenea, că astfel de conuri erau purtate și de persoanele care vânau, pescuiau, cântau sau participau la naștere, au adăugat autorii.

„De mult timp, natura și rolul conurilor au fost dezbătute. Cea mai de durată interpretare este că acest con reprezintă un unguent parfumat care, pe măsură ce se topea, parfuma și curăța părul și corpul”, au scris ei.

Noua descoperire, au spus ei, face ca această interpretare să fie problematică, deoarece conurile sunt făcute din ceară de albine, nu unguent și nu a fost detectat niciun parfum în testele făcute de către echipă. Chiar și așa, oamenii de știință au observat că orice parfum de pe conuri s-ar fi evaporat complet până acum.

O posibilitate este ca cei doi indivizi înmormântați să aibă probleme de fertilitate, pe care conurile trebuiau să le trateze în viața de apoi, au scris arheologii. „Savanții leagă adesea conurile, în mod specific, cu senzualitatea, sexualitatea și noțiunile înrudite, întrucât sunt asociate frecvent în imagini cu femei, uneori neînfășurate”, au scris ei. De exemplu, conurile au fost descrise în scene care o reprezentau pe zeița fertilității, Hathor. Și în scenele de înmormântare, acestea sunt citite adesea ca motive senzuale asociate cu renașterea persoanei care era și posesorul mormântului, fiind de obicei, bărbat”, a scris echipa arheologică.î

O reconstituire a cimitirului de la Amarna, unde a fost îngropată femeia cu con de cap. (Image credit: Fran Weatherhead/Amarna Project)

Savanții reacționează


Această femeie, care avea între 20 și 29 de ani la momentul morții, a fost găsită îngropată cu un con de cap format din ceară de albine. A trăit acum mai mult de 3.300 de ani și a fost înmormântată într-un cimitir din Amarna din Egipt. (Image credit: Amarna Project)

Lise Manniche, profesor emerit de egiptologie la Universitatea din Copenhaga, care nu a fost implicată în studiul actual, a fost de acord cu descoperirile importante făcute de arheologi. Ea crede că aceste conuri din unguent ar fi fost folosite de clasele mijlocii sau superioare. Cei doi indivizi găsiți îngropați nu își permiteau conuri din unguent și, în schimb, purtau conuri din ceară de albine.

„Eu aș interpreta cele două conuri ca fiind „conuri de manechin” , folosite de locuitorii mai puțin norocoși din oraș, ca un substitut pentru conurile unguent ale claselor mijlocii și superioare”, a spus Manniche, adăugând că „folosind aceste manechine, ar fi avut speranța  de a reduce decalajul social în viața următoare”.

Nicola Harrington, cercetător onorific asociat în cadrul departamentului de arheologie al Universității din Sydney, a declarat că „pare puțin probabil ca sensul (conurilor) să poată fi legat de fertilitate și/sau de renaștere, pentru că s-ar aștepta mai mulți oameni – bărbați și femei – să fi fost îngropați cu ele”.

Harrington, care nu a fost implicat în cercetare, sugerează că aceste conuri pot fi „semnele de statut ale femeilor care efectuau dansuri rituale pentru regele și zeul lor, Aten”. „Leziunile pe care le-au avut cele două persoane cu conuri, fracturi/compresii ale coloanei vertebrale medii inferioare, sunt frecvente printre dansatori”, a remarcat Harrington; „iar conurile le-ar fi putut „marca” ca fiind membri ai unei comunități care servea zeii”.

Atât Harrington, cât și Manniche au publicat în trecut articole despre conurile de cap.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.