Vulcanii sunt printre cele mai puternice forțe ale naturii, fiind însă și cei mai spectaculoși. Privim vulcanii cu uimire, dar în același timp, suntem înspăimântați de imprevizibilitatea acestora.
Cu toate acestea, vulcanii au un rol foarte important în viața de pe Pământ, chiar și pentru cei care nu au pășit pe unul. Iar planeta noastră nu este singura supusă activității lor extrem de distructive, dar extrem de importante.
1. Vulcanii există atât pe alte planete, cât și pe asteroizi
Avem dovezi concrete despre activitatea vulcanică de pe Marte, Venus, Lună, Io – satelitul planetei Jupiter, asteroidul Vesta și, posibil, Mercur. Pe Io, au fost surprinse imagini cu erupții vulcanice similare cu cele de pe planeta noastră.
Suprafața Lunii și a planetei Marte este marcată de caldeire – cratere formate prin prăbușirea interioară a vulcanilor.
2. În prezent, nu se cunoaște nicio altă planetă, care să aibă plăci tectonice ca cele de pe Pământ
Plăcile tectonice reprezintă aproximativ 60 % din vulcanismul de pe Pământ, de-a lungul limitelor constructive și distructive (adică crestele din mijlocul oceanului, respectiv zonele de subducție).
Încă nu înțelegem complet motivul pentru care plăcile tectonice sunt prezente doar pe Pământ. Multe argumente indică importanța corpurilor de apă extinse pe suprafața Pământului: acestea pot favoriza subducția sedimentelor marine, care, la rândul lor, pot ajuta la generarea crustei continentale de joasă densitate, favorizând subducția. Cu toate acestea, mai avem un drum lung de parcurs înainte de a înțelege complet Pământul și alte planete.
3. Atmosfera noastră este rezultatul activității vulcanice
Atmosfera inițială a Pământului, acum 4,5 – 3,5 miliarde de ani, era compusă, în mare parte, din dioxidul de carbon (CO2), eliberat de vulcani. Acest dioxid de carbon a fost fundamental pentru fotosinteză.
Carbonul organic îngropat și procesul fotosintezei au dus la acumularea de oxigen și vapori vulcanici (H2O) care s-au condensat, urmând a fi formate oceanele. A fost nevoie de două miliarde de ani pentru a ajunge la o concentrație semnificativă de oxigen și, de atunci, atmosfera a evoluat până la compoziția sa actuală.
4. Vulcanii au fost esențiali la originea vieții, prin orificii hidrotermale submarine
Cunoscuți sub numele de submarinii „fumători”, aceste orificii hidrotermale sunt încălzite prin activitatea vulcanică. Temperatura poate varia de la medii foarte calde (până la 400 °C) la medii calde (50 – 90 °C).
În general, aerisirile mai calde se numesc „fumători negri”, deoarece emit nori de particule negre, bogate în minerale care conțin sulf; aceste minerale sunt caracteristice mediului adânc. Aerisirile mai reci emană, în mare parte, nori albi și sunt numite „fumători albi”. Fumătorii submarini pot asigura un habitat reactiv cald, potrivit pentru găzduirea unei varietăți de comunități microbiene.
Pe uscat, câmpurile de solfatară, constând din pământ, găuri de noroi și apa de la suprafață, încălzită de vulcani (până la 100 °C la suprafață, mai mare la adâncime), reprezintă un alt mediu în care înflorește viața microbiană.
Astfel de hipertermofili, despre care se crede că sunt printre primele celule vii, nu au nevoie decât de apă, urme de minerale și căldură. Toate aceste ingrediente pot fi găsite atât la gurile de evacuare hidrotermale, cât și în zona craterului Solfatara.
5. De la începutul călătoriei noastre pe Pământ, oamenii au fost fascinați de frumusețea uluitoare a vulcanilor
Inițial, oamenii trebuie să fi știut că pământul din jurul vulcanilor era bogat și fertil. Nu este o coincidență faptul că primii strămoși ai noștri au evoluat în Africa, în regiunea vulcanică a Riftului Est-African.
Vulcanii activi, desigur, reprezintă o amenințare pentru cei care trăiesc în apropiere, dar viața pe Pământ ar fi fost imposibilă fără rolul cheie pe care îl au vulcanii în dezvoltarea atmosferei și a solurilor fertile.
