Produsele chimice pot avea nume foarte complexe. Numerele notate cu E reprezintă codurile date acestor aditivi. Acestea ajută la clasificarea aditivilor pe baza caracteristicilor lor.
Acest sistem de numerotare a fost pus în aplicare în anii 1960. Fiecărui aditiv i s-a dat un număr unic pe baza proprietăților sale. Prefixul acestora (E) vine de la Europa, dar multe țări din afara Europei folosesc pur și simplu numărul. Un exemplu este aluminiul, căruia i se dă codul E173. Partea numerică începe cu 1, indicând faptul că aditivul este folosit ca și colorant alimentar. În acest caz, aditivul dă o strălucire argintie alimentului, fiind adesea folosit în cadrul cofetăriilor.
E100-E199: Coloranți alimentari
Aditivii din această categorie sunt adăugați pentru a schimba aspectul alimentelor. Coloranții alimentari sunt folosiți în cazul dulciurilor pentru a face diferența dintre arome și pentru a le face să pară atrăgătoare pentru copii. Unele dintre aceste ingrediente, precum curcumina (E100), sunt mai sănătoase decât altele.
E200-E299: Conservanți
Ingredientele din această categorie sunt folosite pentru a împiedica alterarea alimentelor sau a băuturilor. Pentru a realiza acest lucru, aceste substanțe acționează împotriva bacteriilor, mucegaiului, ciupercilor și drojdiilor. Fără acestea, alimentele ar avea o perioadă de valabilitate mai redusă.
E220: dioxidul de sulf este utilizat pentru conservarea strugurilor și pentru a preveni transformarea vinului în oțet. E202: sorbatul de potasiu împiedică alterarea drojdiei în procesul de producere a vinului.
E300-E399: Antioxidanți
După cum sugerează și numele, antioxidanții reduc oxidarea alimentelor. Acest proces descompune oxigenul în radicali liberi. Vitamina C este unul dintre antioxidanții care previn acest lucru, oprind radicalii liberi să acționeze asupra celulelor din alimente.
E325: lactatul de sodiu acționează ca un regulator al acidității. E322: lecitina din soia este utilizată pentru a lega ingredientele, aceasta având și proprietăți antioxidante.
E400-E499: Agenți de îngroșare, emulgatori și stabilizatori
Acești aditivi au proprietăți variabile. În cazul alimentelor precum supele și sosurile, aceste substanțe pot crea o consistență mai bună a produselor. Emulgatorii și stabilizatorii sunt adăugați în alimentele pentru a împiedica separarea uleiurilor de apă.
E466: această gumă de celuloză este adesea adăugată pentru a îngroșa maioneza. E460: celuloza microcristalină este utilizată în unele sortimente de maioneză cu conținut scăzut de grăsimi pentru a înlocui grăsimea.
E500-E599: Regulatori de aciditate și agenți antiaglomeranți
Regulatorii de aciditate ajută la controlul pH-ului alimentelor, în timp ce agenții antiaglomeranți sunt utilizați frecvent în alimentele sub formă de pulbere pentru a absorbi excesul de umiditate și pentru a opri formarea de bulgări.
E500: praful de copt este cunoscut și sub numele de bicarbonat de sodiu. Aceasta reacționează cu acidul pentru a crește volumul alimentelor, precum prăjiturile, și pentru a crea o textură mai pufoasă.
E600-E699: Amelioratori de aromă
Aditivii care îmbunătățesc aroma sunt adăugați de obicei în alimentele procesate pentru a le da un gust mai bun. Uneori, chiar și restaurantele de tip fast-food folosesc amelioratori de aromă.
E621: glutamatul monosodic este unul dintre cei mai comuni potențiatori de aromă. Acesta scoate în evidență aromele sărate sau aromele de carne.
E700-E999: îndulcitori, agenți de spumare și gaze
Aditivii din aceste categorii au o gamă largă de aplicare. De exemplu, azotul gazos este adesea adăugat în pachetele transparente pentru a menține produsele proaspete și pentru a opri procesul de oxidare.
E954: zaharina poate avea un gust amar dar poate face o băutură gazoasă de 200 până la 700 de ori mai dulce decât dacă se utilizează zahăr granulat. E951: aspartamul este un îndulcitor care este de 200 de ori mai dulce decât zahărul granulat.
