Pasărea, denumită Falcatakely, prezenta o structură osoasă facială asemănătoare unui dinozaur, dar cu un aspect fizic modern.
Pe insula Madagascar, a fost descoperită o nouă specie de pasări, care a trăit în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani, iar ciocul său neobișnuit ar putea oferi noi informații despre evoluția păsărilor moderne.
Descoperirea a fost făcută prin analizarea unuo craniu unic, aproape complet, care a fost fosilizat după ce a fost îngropat în resturi noroioase. Falcatakely era o pasăre de dimensiunea unei ciori, ce prezinta un cioc în formă de coasă. Acest lucru nu este deloc neobișnuit în cazul păsărilor moderne și este similar în cazul păsărilor rinocer și al tucanilor. Cu toate acestea, există un decalaj de zeci de milioane de ani între evoluția acestor specii de păsări.
„Ceea ce este atât de uimitor este faptul că aceste specii converg către aceeași anatomie de bază, în ciuda faptului că au o relație foarte îndepărtată”, a declarat dr. Ryan Felice, lector în anatomia umană în cadrul Universității College din Londra și unul dintre autorii principali ai studiului. De fapt, este prima dată când o astfel de formă a unui cioc a fost întâlnită vreodată, în cazul unei păsări din era mezozoică, epocă care a cuprins perioadele Cretacic, Jurasic și Triasic.
Deși fața sa poate prezenta aspectul unei păsări moderne, structura sa osoasă subiacentă se aseamănă mult mai mult cu cea a unui dinozaur. Păsările moderne prezintă un cioc alcătuit dintr-un os mare, denumit premaxilla. În cazul păsărilor antice, precum dinozaurul Archaeopteryx, ciocul acestora era alcătuit din două oase, o mică premaxilă și un maxilar mare.
În acest sens, Falcatakely a dezvoltat o formă modernă a feței, nedispunând de o structură modernă a acesteia. „Falcatakely s-ar putea asemăna, în general, cu oricare dintre păsările moderne, însă structura scheletică subiacentă a feței acestora poate transforma cunoștințele deja existente despre anatomia evoluției păsărilor”, a menționat profesorul Patrick O’Connor, anatomist în cadrul Universității din Ohio.
Echipa de cercetare nu a putut studia craniul în mod direct. Fosilele de păsări sunt rare, deoarece scheletele acestora sunt atât de fragile încât, de obicei, sunt distruse mai degrabă decât fosilizate. Specimenul este atât de fragil încât nici măcar nu l-au putut scoate din stâncă. În schimb, echipa a utilizat tomografia micro-computerizată de înaltă rezoluție pentru a scana fosila pe care, ulterior, au utilizat-o pentru a o reconstrui digital.
„Această descoperire subliniază faptul că o mare parte din istoria Pământului, rămâne un mister pentru cercetători, în special acele părți ale planetei care au fost relativ mai puțin explorate”, a adăugat O’Connor.
„Cu cât aflăm mai multe despre animalele, plantele și ecosistemele din epoca Cretacică, în Madagascar, cu atât mai mult observăm și semnătura sa biotică unică, care se extinde cu mult înapoi în trecut și nu reflectă doar ecosistemul insulei din ultimii ani.
