Până în prezent, s-a speculat faptul că zona din creierul uman responsabilă de limbaj ar fi început să evolueze cu 5 milioane de ani în urmă.
S-a constatat că originile limbii umane au apărut în urmă cu 25 de milioane de ani,respectiv cu 20 de milioane de ani mai devreme decât estimările anterioare.
Descoperirea a fost făcută de către cercetătorii din Marea Britanie, SUA și Germania,aceștia studiind o conexiune din creier, numită „fasciculul arcuat” sau calea limbajului uman. Acesta reprezintă un pachet de fibre nervoase care conectează regiuni ale creierului, având rolul de a procesa limbajul.
Dacă această cale sau regiunile conectate se deteriorează printr-un accident vascular cerebral sau demență, spreexemplu, poate afecta capacitatea unei persoane de a produce sau înțelege vorbirea.
Descoperirea originilor limbajului uman reprezintă o sarcină complicată. În timp ce paleontologii pot folosi oase fosilizate pentru a afla cum arătau strămoșii noștri și mai multe detalii cu privire la modul în care au trăit, creierele nu sunt fosilizate.
Astfel, neurocercetătorii trebuie să folosească scanările creierelor primatelor vii și să le compare cu scanările creierelor umane, în vederea obțineri de informații cu privire la creierele primatelor antice.
Anterior, s-a descoperit faptul că cimpanzeii aveau propria versiune a căii limbajului uman, ceea ce sugerează că un astfel de precursor a apărut în urmă cu aproximativ cinci milioane de ani, când cele două specii au derivat dintr-un un strămoș comun. Dar noua constatare forțează din nou studiile.
Cercetătorii au comparat scanările cerebrale ale oamenilor, cimpanzeilor și maimuțelor rhesus și au descoperit faptul că toate cele trei specii împărtășesc un segment al căii, care leagă cortexul auditiv,respectiv partea creierului care prelucrează sunete, cu regiunile lobului frontal, caresunt foarte importante pentru oamenii în prelucrarea vorbirii și a limbajului.
Acest lucru sugerează faptul că această cale a apărut în urmă cu 25 de milioane de ani, când oamenii și macacii au împărtășit ultima dată un strămoș comun, deși cercetătorii susțincă originile acesteia s-ar putea extinde mult mai mult în timp.
„Este ca și cum ai găsi o nouă fosilă a unui strămoș pierdut de mult”, a declarat liderul studiului, profesorul Chris Petkov, din cadrul Universității Newcastle. „Recunosc faptul că am fost uluiți să vedem o cale similară, la o scară mai amănunțită, în ceea ce privește sistemul auditiv al primatelor non-umane.”
