Coada prădătorului era asemănătoare cu cea a șarpelui, oferindu-i posibilitatea de a se rotii de pe o parte pe alta.
Având dinți ascuțiți, Spinozaurul nu locuia în adâncuri doar pentru a prinde pește pentru cină, acest dinozaur putând fi un înotător excelent.Dinozaurul de pradă avea o coadă neobișnuit de lată, asemănătoare unei vâsle, care avea funcționalitatea pe care o au cozile de crocodili, făcând posibilă deplasarea prin apă, relatează reprezentanții studiului publicat în ediția din data de 29 aprilie a jurnalului Nature.
Coada fosilei, dezgropată în urmă cu 95 de milioane de ani, în Maroc, este cea mai complexă coadă de Spinozaur recuperată vreodată. Forma sa neobișnuită sugerează faptul că acest dinozaur ar fi putut locui în mediul acvatic, contrar informațiilor conform căroraaceștia erau niște creaturi cu un mod de viață exclusiv terestru, relatează cercetătorii, într-un studiu publicat online.
„A fost practic un monstru al râului”, susține Nazir Ibrahim, paleontolog în cadrul Universității din Detroit Mercy, autorul principal al noului studiu.
„Când am văzut pentru prima dată imaginile cu această coadă am fost,literalmente, încântat.De obicei, sunt o persoană destul de greu de impresionat”, susține Matthew Lamanna, paleontolog în cadrul Muzeului Carnegie de Istorie Naturală, din Pittsburgh, care a analizatlucrarea publicată în jurnal. „Coada avea o formă neobișnuită, ținând cont de faptul că acesta era considerat un animal prădător. Nu am văzut niciodată ceva de genul acesta”.
Era cunoscut faptul că,Spinozaurul trăia în apropierea apei și că se hrănea cupești, dinții acestuia în formă de con fiindu-i de ajutor la prinderea peștilor mai alunecoși. „Astfel, majoritatea oamenilor, își închipuiau faptul că animalul trebuia să aștepteca peștele să înoate în preajma lui”, precum ursul grizzly, care se strecoară în apă pentru a-și prinde prada, susține Ibrahim.
Ibrahim a declarat anterior că Spinozaurul a fost o creatură controversată. Într-o lucrare din anul 2014, publicată în revista Science, împreuna cu colegii săi, Ibrahima raportat faptul că această creatură avea oase mai dense decât celorlalte teropodele cunoscute, categorie din care fac parte dinozaurilor prădători, inclusiv Tyrannosaurus Rex șiAllosaurus. Oasele dense, i-ar fi permis să-și controleze flotabilitatea în timpul înotului, fiind o caracteristică a unei evoluții către o viață activă în mediul acvatic.
Studiul efectuat în anul 2014, s-a bazat pe o fosilă descoperită în zona KemKem, din Maroc, în anul 2008, recuperată în primă instanță, parțial, de către un vânător amator de fosile. Echipa lui Ibrahim s-a întors pe terenși au mai recuperat părți din schelet. După publicarea lucrării, în anul 2014, acesta s-a întors din nou și a examinat o bucată de rocă, situată lângă locul de excavare inițial.
„Am dat lovitura”, susține el. Echipa sa a excavat oasele ce formau 80% din lungimea cozii unui exemplar tânăr de Spinozaur. Aceasta conținea spini foarte lungi și proiecții osoase pe vertebre, care, împreună, formau o coada, asemănătoareunei palete, mai declară Ibrahim.
Pe partea inferioară a cozii se află un rând de oase în formă de V, acest lucru fiind caracteristicmai multorspecii de dinozauri. În majoritatea cazurilor, acestea „sunt destul de lungi la baza cozii, apoi devin din ce în ce mai scurte” spre vârf, susține acesta. În schimb, în cazul Spinozaurului, aceste oase rămân mult până aproape de capătul cozii.
Pe lângă acestea, coada a fost surprinzător de flexibilă. Multe teropode aveau cozi rigide, inflexibile, care ajutau dinozaurii să-și echilibreze greutatea pe uscat. Pe de altă parte, coada Spinozaurului a avut o gamă largă de mișcare, care i-a permis să se învârtă.
Dacă această mișcare îi permite animalului să se propulseze în apă este însă o altă întrebare. Ibrahimși colegii lui au testat presupusa putere gererată de forma cozii Spinozaurului, față de cea a altor animale, inclusiv a două tetrapode și a două animale moderne, semiacvatice, respectiv un crocodil și un triton.
Pentru a testa cum s-ar fi comportat coada în apă, cercetătorii au creat un model din plastic al cozii și l-au atașat unui robot, pe care l-au poziționat ulterior într-un rezervor cu apă, în timp ce senzorii puteau măsura puterea de propulsie, dar și tracțiunea. Coada de Spinozaur a fost la fel de eficientă precum cozile animalelor semiacvatice, și s-a comportat mult mai bine în comparație cu cozile celorlați doi dinozauri tereștri, declară Ibrahim.
Aceasta a constatat faptul că Spinosaurus a fost capabil să urmărească în mod activ prada în apă. “În acest moment, consider că ideea conform căreia dinozaurii nu au invadat niciodată lumea acvatică, nu mai este bătută în cuie.”
Este posibil, totuși, ca aceste vertebrele extinse să fie doar o manifestare exagerată, și să nu fie neapărat destinate înotului, subliniază Thomas Holtz, paleontolog în cadrul Universitații Maryland din College Park, care nu a fost implicat în noul studiu. „Să fiu sincer, acestea lucruri nu se exclud reciproc”, adaugă el. Atunci când forma cozii este luată în considerare, împreună cu alte atribute neobișnuite, cum ar fi oasele dense ale dinozaurului, „există un model consistent, care indică faptul că acesta ar fi putut fi un animal acvatic.”
Dacă se dovește a fi adevărat, acest lucru ar însemna o schimbare cu privire la modul în care percepeam dinozaurii, crezând anterior că aceștia ar fi fost exclusiv animale terestre, declară Holtz. Există însă și excepții. „Ne gândim la mamifere ca la un grup care trăiește doar în mediul terestru, dar avem balene și lilieci”, mai susține acesta.
Strămoșii Spinozaurului aveau la rândul lor cozi mai rigide, asemănătoare altor teropode, ceea ce sugerează faptul că forma cozii a evoluat în timp, spune Holtz. „Ar fi interesant să vedem dacă se dovedește a fi un membru al unei filiale Spinozaur, care a trăit mai târziu, și a fost activă în mediul acvatic. Este genul de informație pe care am dori să o deținem. ”
