Circulă zilele acestea zeci poate sute de mii de articole despre criza generată de noul coronavirus. Ce este criza, cum trecem prin ea, ce să facem, cum să facem, de ce trebuie să facem etc. Un singur lucru pare cert zilele acestea: incertitudinea cu privire la viitor. Am prefera ca o autoritate să iasă public și să ne spună: „Staţi liniștiţi, totul se va termina în X luni. Totul va fi bine!” Dar acest lucru nu se întâmplă și simţim că realitatea pe care o știam se transformă în ceva despre care nu știm prea multe lucruri. Încă.
Lumea de după criză va fi diferită și mulţi se tem că nu-și vor mai putea păstra locul actual în ea, că vor retrograda pe scara socială sau că vor fi în imposibilitatea de a mai purta de grijă la fel de bine familiilor lor. Este, într-un fel, același tip de drum iniţiatic în faţa căruia se afla fiul de împărat din poveștile din copilărie, care trebuia să plece „să își încerce norocul”, fără să știe ce îl așteaptă. În poveste, în final, călătoria îl transforma pe prinţ în eroul lumii lui. Și atunci, am putea să ne întrebăm și noi: Cum am putea să trecem prin această criză astfel încât, chiar dacă nu vom deveni eroii noii realităţi, cea postCOVID-19, să devenim eroi cel puţin pentru noi înșine și pentru familiile noastre?
În căutarea răspunsului la această întrebare vă propun ca, dincolo de perspectiva cea mai importantă a prezentului – aceea de a fi acum eroi, prin empatie și altruism –, să privim „inginerește” această criză și, cu gândul la ce va urma, să ne raportăm la ea ca la un sistem pe care să încercăm să îl modelăm cât se poate de mult în beneficiul nostru.
Orice sistem poate fi definit dacă îi cunoaștem parametrii de intrare și răspunsul la acești parametri. Din momentul în care avem aceste informaţii, putem considera că am definit sistemul. Uneori, dacă avem sistemul definit și cunoaștem doar răspunsul acestuia, putem calcula ce tip de parametri avem nevoie la intrare. Alteori, dacă avem sistemul definit și informaţii despre parametri de la intrare putem calcula tipul de răspuns. Cum se poate aplica acest model de calcul la situaţia noastră?
Ei bine, în momentul de faţă, putem considera că noi înșine suntem parametrii de intrare, în perioada COVID-19 – care este sistemul despre care nu aveam destule date și pe care nu îl putem defini deocamdată. Avem însă și o oarecare intuiţie despre parametrii de ieșire ai sistemului, aceia care ne vor defini pe noi și realitatea noastră postCOVID-19.
Dacă, în tot acest timp, vom privi pasivi la ce se întâmplă cu sistemul, după această perioadă ne vom trezi într-o realitate străină pentru care ne vom simţi complet nepregătiţi. Însă putem (și e nevoie) să ne adaptăm încă de pe acum, transformându-ne mentalitatea. Cum, mai exact? Imaginându-ne realitatea de după criză pe baza informaţiilor pe care le avem deja și întrebându-ne, asemenea prinţului din poveste, ce trebuie să facem pentru a deveni eroii acelei realităţi.
Știm deja că se prefigurează o criză economică, urmată de o criză a forţei de muncă instruite pentru o piaţă digitală. Mai știm, din crizele anterioare, că situaţiile extraordinare produc povești extraordinare de succes. De exemplu, câteva companii au reușit să devină giganţi economici doar pentru că au anticipat realitatea post-criză, în anumite momente-cheie. Google și PayPal au devenit eroi în realitatea lor, după criza dot-com. Companiile Airbnb și Uber au luat piaţa pe sus după criza economică din 2008.
Ce putem face noi astăzi? Ar trebui să luam în calcul câteva lucruri care erau observabile încă de dinainte de COVID-19:
1. Digitalizarea – Tot mai multe interacţiuni din viaţa noastră de zi cu zi, de la interacţiunea cu statul la interacţiunea cu angajatorul, se mută în mediul online.
2. Securitatea cibernetică – Odată cu transferarea interacţiunilor în mediul online, securitatea datelor digitale va deveni la fel de importantă ca securitatea casei în care trăim.
3. Automatizarea – Procesele repetitive vor trebui automatizate din ce în ce mai mult, ceea ce va însemna că oamenii vor lucra din ce în ce mai mult la aspectele muncii lor care ţin de generare de idei, implementare, viziune/strategie.
Toate aceste elemente ale transformării digitale s-au accelerat la nivel global odată cu recomandarea de a păstra distanţa socială. Școlile și universităţile au trecut, peste noapte, la cursuri online. Acolo unde este posibil, angajaţii lucrează de acasă. Crește volumul de date transferate online. Crește numărul de atacuri cibernetice, dar și volumul de vânzări pentru companiile care creează produse de automatizare în diverse industrii. Crește oferta de locuri de muncă în industrii de tipul e-Commerce (Amazon a anunţat 100.000 de angajări în următoarea perioadă).
Ceea ce putem constata, așadar, până acum este că avem parametrii de intrare: noi și realitatea pre-COVID-19. Putem lansa o ipoteză despre viitor, presupunând că acesta va fi unul în care transformarea digitală va fi mult mai răspândită în toate domeniile vieţii. Această ipoteză despre viitor poate cuprinde și o criză economică în care cei alfabetizaţi digital vor avea mai multe șanse decât alţii. De aceea, dacă ne propunem să trecem prin această criză ca printr-un sistem al cărui răspuns ar fi ca noi să devenim eroii noii perioade, am putea începe să modelăm criza și să ne concentrăm acţiunile în această perioadă pe următorii piloni:
1. Alfabetizarea digitală – Să încercăm să înţelegem din ce în ce mai mult ce înseamnă digitalizarea, nu la nivelul navigării pe Facebook, ci la nivelul lucrului cu instrumentele online; să învăţăm să îndeplinim sarcini care aduc plus-valoare, folosind instrumente digitale.
2. Conștientizarea geamănului nostru digital – Să fim atenţi în orice moment cui oferim datele noastre în mediul online. Geamănul nostru digital, sau identitatea noastră digitală, va deveni extrem de important și oricine va reuși să își însușească datele noastre digitale, va putea să deţină controlul asupra acţiunilor noastre în mediul online.
3. Transformarea aptitudinilor – Să ne actualizăm competenţa la locul de muncă, de la una bazată pe îndeplinirea mecanică a unor procese repetitive la una bazată pe oferirea de consultanţă specializată în anumite domenii la nivel de idei, viziune, strategii inovatoare.
4. Automatizare – Să putem utiliza instrumentele de automatizare pentru a le programa să realizeze sarcinile repetitive pe care le făceam noi în trecut.
5. Flexibilitate și adaptabilitate – Să ne dezvoltăm capacitatea de a fi flexibili, gata să ne adaptăm unui nou context și să ne exercităm cât mai mult iniţiativa, pentru a ne diferenţia calitativ de un algoritm inteligent.
6. Învăţarea continuă complementară – Să încercăm să avem o abordare modulară a învăţării continue și, la aptitudinile pe care le avem deja, să adăugăm unele noi, care ne vor oferi posibilitatea de a interconecta cât mai multe domenii și de a putea extrage din acele domenii idei utile pentru domeniul nostru de bază.
7. Empatia socială – Probabil într-o societate tocmai ieșită din izolare socială, cei care vor putea reface punţile sociale vor putea re-crea comunităţi, vor avea un cuvânt de spus în noua realitate.
Toate acestea pot fi rezumate într-o singură frază: Faptul de a ne lăsa doar purtaţi de val în timpul crizei ne transformă în victime sigure ale acestei perioade, dar, dacă privim la realitatea postCOVID-19 și la cum ne putem integra cât mai eficient în noii ei parametri, atunci vom putea transforma, măcar în parte, această criză într-o oportunitate.
PS: Mentorez o serie de antreprenori tineri care încearcă să dezvolte startupuri în această perioadă și primul meu sfat săptămâna trecută a fost: „Încercaţi să anticipaţi nevoile clienţilor voștri de după criză și imaginaţi-vă modul în care răspunsul vostru la aceste nevoi va defini realitatea postCOVID-19.”
E un îndemn la fel de valabil și pentru cei care sunt antreprenori nu într-o afacere, ci în propria viaţa. Începeţi să modelaţi criza astfel încât aceasta să contribuie la transformarea prinţului preCOVID19 într-un erou postCOVID19!
