O analiză a sutelor de caracteristici biologice întărește dovezile că unele organe și sisteme ale corpului pot îmbătrâni mai repede decât altele. Urmărirea vârstei biologice a diferitelor părți ale corpului ar putea ajuta medicii să prezică mai precis apariția unor boli.
Interpretarea stării celulelor din organism poate ajuta la estimarea vârstei biologice, care poate fi mai mică sau mai mare decât cea reală a persoanei. Cu alte cuvinte, starea celulelor, care variază în funcție de factorii genetici și de stilul de viață, determină ritmul procesului de îmbătrânire.
În prezent, lucrările lui Brian Kennedy și ale colegilor acestuia din cadrul Universității Naționale din Singapore susțin ideea că diferitele organe și sisteme din organism, precum sistemul cardiovascular sau imunitar, pot îmbătrâni în ritmuri diferite în cadrul aceluiași individ.
„Aceste lucrări confirmă studiile anterioare cu privire la existența unor rate diferite de îmbătrânire în ceea ce privește organele și sistemele din organism. Modelele de îmbătrânire ale oamenilor sunt diferite. Aceștia necesita evaluări personalizate ale sănătății, care să ia în considerare diferite procese de îmbătrânire”, a declarat Wenyu Zhou din cadrul Tempus Labs, o companie de biotehnologie din California.
Echipa lui Kennedy a colectat probe de scaun și sânge de la aproximativ 480 de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 45 de ani și a măsurat un total de 403 de caracteristici biologice pentru fiecare individ.
Echipa a clasificat acești biomarkeri în 9 categorii pentru a evalua vârsta biologică a rinichilor, ficatului, microbiomului intestinal, sistemului cardiovascular, sistemului imunitar, sistemului metabolic și a sistemului hormonal sexual. De asemenea, cercetătorii au evaluat vârsta biologică folosind teste de fitness și analizând fotografii cu fețele participanților.
Din cele 9 sisteme și organe evaluate, vârsta biologică a sistemului cardiovascular al unui individ s-a corelat cel mai mult cu „vârsta cronologică”. Vârsta biologică a microbiomului intestinal a prezentat cea mai slabă legătură cu vârsta cronologică. De asemenea, vârsta biologică a ficatului și a sistemului hormonal sexual a variat cel mai mult între indivizi. Acest lucru a confirmat faptul că organele și sistemele din organism au vârste biologice diferite.
În plus, echipa a descoperit faptul că vârsta biologică a ficatului ar putea fi folosită pentru a identifica persoanele care suferă de boala hepatică grasă non-alcoolică, un factor de risc pentru diabetul de tip 2. Acest lucru a sugerat că urmărirea vârstelor biologice ale organelor individuale ar putea ajuta la prezicerea riscului de îmbolnăvire în acele zone.
„Există încă mulți pași în ceea ce privește traducerea rezultatelor în aplicații din lumea reală. De exemplu, nu este încă clar dacă există intervenții care ar putea încetini procesul de îmbătrânire pentru un anumit organ sau sistem”, a declarat Zhou.
